Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a intervenit oficial pentru a clarifica statutul termenului „supat”. Această măsură a fost luată în urma controverselor apărute pe rețelele sociale, unde au existat dezbateri aprinse privind originea și validitatea acestui cuvânt. Reprezentanții institutului au subliniat că termenul este mult mai vechi decât actuala agitație online și nu reprezintă o noutate recentă.
Specialiștii au explicat faptul că „supat” nu este o invenție a DOOM3, nici o noutate apărută în anul 2021. Cuvântul este prezent în DOOM2, ediția din 2005, fiind marcat cu indicația „pop.”, ceea ce înseamnă că aparține registrului popular. Institutul a precizat că acest termen este un substantiv neutru, care poate fi articulat ca „supatul” sau folosit după o prepoziție, de exemplu „în supat”, desemnând spațiul dintre pat și dușmea.
Pentru a demonstra validitatea gramaticală, lingviștii au adus în evidență utilizarea cuvântului în opere literare și folclor. În Dicționarul (tezaur) al limbii române (DLR) apar atestări ale termenului în texte folclorice, precum și în scrierile unor autori precum Hogaș. De asemenea, DLR documentează utilizarea acestuia prin exemple din operele lui Iordache Golescu, Negruzzi, Sadoveanu și Hogaș, confirmând faptul că termenul circulă în uzul popular și regional.
Formarea acestui substantiv urmează un tipar lingvistic cunoscut în limba română, prin unirea unei prepoziții cu un substantiv. Institutul a citat exemplul cuvântului „subsol”, format similar, menționând că din acest proces au rezultat și alte substantive precum „demâncare”, „deochi”, „fărădelege” sau „supat”. Deși în construcția „sub pat” cele două cuvinte se scriu separat, în cazul substantivului „supat”, spațiul dintre ele dispare, transformând prepoziția și substantivul într-un singur termen.
În urma dezbaterilor, Institutul de Lingvistică a menționat că internetul a propus termeni precum „sumasă”, „suscaun” sau „sufarfurie”. Deși apreciază creativitatea utilizatorilor, specialiștii au subliniat că pentru a intra într-un dicționar, o glumă nu este suficientă. Un cuvânt are nevoie de uz constant, de o răspândire reală în vorbire și de atestări clare, nu doar de o popularitate temporară pe platformele de socializare.
În limba română, procesul de formare a cuvintelor prin fuziunea prepozițiilor cu substantivele este un fenomen gramatical documentat de mult timp. Acest mecanism a generat numeroase adverbe utilizate frecvent în vorbirea curentă, precum „acasă”, „aseară”, „degrabă”, „deloc”, „deodată” sau „împrejur”. Această evoluție structurală a limbii permite apariția unor termeni care, deși pot părea neobișnuiți, respectă regulile de construcție ale limbajului român.