Un incendiu care a izbucnit în Parcul Lunca Mureșului, în apropierea orașului Arad, încă nu poate fi stins complet. Fenomenul a început în octombrie anul trecut, iar în urmă cu o lună încă se înregistrau flăcări în zonă. Problema pare să fie una de natură subterană, deoarece focul pare să fie întreținut de prezența amoniacului în pământ, afectând rădăcinile copacilor.
Specialiștii de la Târgu Mureș au efectuat măsuri care confirmă prezența amoniacului în sol, însă sursa exactă a acestei substanțe rămâne necunoscută. Din acest motiv, autoritățile au solicitat expertiza de la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon. În acest moment, inundarea zonei pentru a stinge focul este imposibilă din cauza riscurilor asociate.
Prefectul județului Arad, Mihai Pașca, a subliențat faptul că există un risc real de poluare în aval de zona afectată. El a declarat că, odată cu clarificarea situației, se va acționa în cea mai sigură modalitate pentru a elimina acest incendiu din subteran. Situația este monitorizată atent, deoarece extinderea focului a transformat o zonă de câteva zeci de metri într-una de câteva sute de metri.
Impactul asupra naturii este semnificativ, iar paguba financiară este deja cuantificată de autorități. Gelu Zdrenghea, reprezentant al Direcției Silvice Arad, a precizat că volumul afectat de incendii este de 57 de metri cubi. Din totalul de 86.000 de puieți, paguba totală este estimată la 459.000 lei. De asemenea, fauna locală a fost afectată, animale precum broasca țestoasă europeană dispărând din habitat.
Ovidiu Pârv, reprezentant al Parcului Natural Lunca Mureșului, a explicat că toate viețuitoarele care locuiau în acel habitat au fost nevoite să se deplaseze. Acest fenomen a dus la dispariția speciilor de amfibieni și reptile din zonă, inclusiv a speciilor protejate. Până când se va găsi o soluție de stingere, pădurarii parcului efectuează supravegheri zilnice în zona afectată pentru a monitoriza evoluția situației.
Incendiile care afectează zonele protejate sau parcurile naturale pot avea un impact durabil asupra biodiversității locale, modificând ecosistemele pe termen lung. În astfel de cazuri, prezența substanțelor chimice în sol, precum amoniacul, poate altera proprietățile de drenaj și sănătatea vegetației. Monitorizarea constantă a calității solului și a apei este esențială pentru a preveni degradarea iremediabilă a habitatelor naturale și a speciilor protejate.