Un incendiu de amploare afectează fondul forestier din Parcul Național Domogled - Valea Cernei, extinzându-se pe o suprafață de 423 de hectare. Focul a izbucnit pe 9 august 2026, într-o zonă caracterizată prin relief stâncos, din cauze naturale. Din cauza accidentării terenului, flăcările s-au propagat rapid, fiind dificil de controlat în zonele care nu pot fi accesate prin mijloace terestre convenționale.
Pentru combaterea acestui pericol, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a coordonat o operațiune complexă de transport. La ora 8:30, echipele de intervenție s-au reunit pe terenul de fotbal din stațiunea Băile Herculane. De acolo, personalul a fost transportat cu ajutorul unui elicopter către zonele afectate, singura modalitate de a ajunge în punctele de foc care sunt complet inaccesibile prin drumurile obișnuite.
În prezent, acțiunea de stingere implică un număr considerabil de specialiști mobilizați pe teren. Din cadrul Direcției Silvice Caraș-Severin, 42 de angajați ai Romsilva sunt implicați, provenind din ocolurile silvice Băile Herculane, Mehadia, Nera, Bozovici și Berzasca. Aceștia lucrează împreună cu 50 de pompieri militari, șapte rangeri ai Parcului Național Domogled – Valea Cernei, cinci pompieri voluntari, trei salvamontiști și șase voluntari civili.
Condițiile de pe teren reprezintă o provocare majoră pentru echipele de salvare, limitând eficiența intervenției. Prezența rășinoaselor, inclusiv a pinului negru de Banat, al litrierei uscate și a unei cantități mari de lemn mort a favorizat propagarea rapidă a flăcărilor. Pe lângă dificultățile cauzate de relief, există un risc constant de accidente din cauza căderii arborilor uscați care sunt cuprinși în flăcări.
Situația este agravată și de pericolele cauzate de mișcările de masă în zona stâncoasă. Dislocarea unor bolovani de calcar a reprezentat un pericol real, aceștia ajungând chiar pe DN 67 D, unde au blocat circulația pe drumul național. Această instabilitate a terenului obligă echipele să lucreze cu o precauție sporită, încercând să limiteze extinderea incendiului în ciuda obstacolelor geografice și a riscurilor de accidentare.
Incendiile de vegetație în zonele montane reprezintă o amenințare constantă pentru biodiversitatea din parcurile naționale, fiind adesea intensificate de prezența materialului lemnos uscat. În astfeltelea situații, gestionarea riscurilor de teren și utilizarea suportului aerian devin elemente critice pentru limitarea pagamentelor asupra fondului forestier și pentru siguranța personalului implicat în intervenția de urgență.