În anul 1418, o flotă portugheză condusă de João Gonçalves Zarco, Tristão Vaz Teixeira și Bartolomeu Perestrelo a descoperit insula Porto Santo în Oceanul Atlantic. Expediția a reușit să ancorazeze în siguranță pe această porțiune de teritoriu nelocuit. Ulterior, în 1419, Bartolomeu Perestrelo a decis să elibereze o iepuroaică împreună cu puii săi pe insulă. Acest gest, considerat inițial lipsit de importanță, a declanșat o schimbare ecologică majoră pe termen lung pentru întreaga regiune.
Lipsa prădatorilor naturali sau a altor mamifere terestre native a permis o proliferare extrem de rapidă a populației de iepuri. Această explozie demografică a afectat direct supraviețuirea coloniștilor, deoarece animalele au distrus terenurile agricole mult mai repede decât puteau fi exploatate de oameni. Cronicile portugheze și relatările navigatorului Alvise Cadamosto din 1455 confirmă faptul că primele așezări de pe insulă au fost în pragul prăbușirii din cauza acestei infestări masive.
Impactul asupra vegetației a fost sever, studiile paleoecologice asociind degradarea pădurilor native de pe Porto Santo cu activitatea de pășunat a iepurilor. Analizele efectuate pe parcele de monitorizare de aproximativ 0,5 hectare au indicat faptul că acest pășunat intens a împiedicat regenerarea vegetației autohtone. În loc să se refacă, pădurile au fost înlocuite cu plante mult mai puțin rezistente la consum, un proces comparabil cu impactul activității umane asupra mediului.
Charles Darwin a documentat în 1868 exemplare de iepuri care păreau să prezinte trăsături distincte față de speciile europene. Aceste animale erau mult mai mici, având o greutate de aproximativ jumătate față de un iepure mediu de pe continent, și prezentau o colorație brun-roșcată pe partea superioară și gri pe partea inferioară. Darwin a considerat acest fenomen drept un exemplu clar de schimbare evolutivă, observând și absența smocilor negri de pe cozi.
Totuși, cercetări ulterioare au reinterpretat aceste observații, sugerând că iepurii aceștia ar putea fi pur și simplu o subspecie existentă, Oryctolagus cuniculus algirus. Această subspecie este întâlnită în mod natural în Peninsula Iberică și în Africa de Nord, având deja dimensiuni reduse. Astfel, trăsăturile observate de Darwin ar putea fi caracteristici naturale ale acestei rase, nu neapărat rezultatul unei adaptări evolutive specifice mediului de pe insula Porto Santo.
Fenomenul de pe Porto Santo este considerat un exemplu de referință în cadrul proiectului LIFE4BEST pentru regiunea Macaronezia. Acesta ilustrează consecințele introducerii unui mamifer într-un mediu care nu dispunea de mamifere erbivore native. Gestionarea ecosistemelor insulare rămâne o temă complexă, având în vedere modul în care speciile introduse pot altera radical structura biologică a unor regiuni izolate din Oceanul Atlantic.