Suedia se pregătește de alegerile parlamentare de pe 13 septembrie, într-un context marcat de o schimbare radicală a politicii de imigrație. Guvernul actual, condus de prim-ministrul Ulf Kristersson, a adoptat măsuri de restricționare a primirii de solicitanți de azil, o strategie menită să recâștige popularitatea în fața unei stângi care conduce în sondaje. Această abordare de dreapta a transformat subiectul migrației într-un punct central al campaniei electorale din Stockholm.
O componentă cheie a politicii actuale este oferirea de sume financiare pentru părăsirea țării de către persoanele cu permise de ședere din afara Uniunii Europene. Guvernul oferă până la 350.000 de coroane suedeze, echivalente cu aproximativ 31.000 de euro, pentru a încuraja repatrierea. Această inițiativă este susținută și de partidul Democrații din Suedia, care a lansat reclame în mijloacele de transport public, adresând direct comunitățile de imigranți, inclusiv pe cele de origine somaleză.
Prim-ministrul Ulf Kristersson, lider al Partidului Moderaților, a declarat că îmbunătățirea procesului de repatriere este o prioritate majoră pentru guvernul său. În prezent, 171 de persoane au acceptat ajutorul financiar pentru a părăsi Suedia de la începutul anului. În paralel, se discută și despre posibilitatea de a extinde această ofertă către cetățenii suedezi care ar accepta renunțarea la cetățenie în schimbul unei compensații financiare, o propunere susținută de partidele de dreapta.
Pe lângă stimulentele financiare, Suedia a introdus și măsuri de control mai riguroase privind integrarea și cetățenia. În luna august, au fost lansate primele teste de cetățenie obligatorii pentru evaluarea cunoștințelor despre țară, o măsură care vizează atât drepturile, cât și obligațiile cetățenilor. Fostul ministru al Imigrației, Johan Forssell, a susținut că aceste cerințe sunt rezonabile, subliniind necesitatea de a deține cunoștințe despre Suedia și de a vorbi limba suedeză înainte de obținerea statutului.
Reacțiile comunității sunt însă împărțite, existând temeri privind impactul social al acestor decizii. Reprezentanți ai comunităților de imigranți și lideri religioși, precum imamul de la cea mai mare moschee din Stockholm, avertizează că aceste politici pot crea diviziuni și nu rezolvă problemele de bază ale celor care rămân. În timp ce unii solicitanți de azil își doresc doar stabilitate și locuri de muncă, retorica guvernamentală rămâne axată pe limitarea numărului de rezidenți.
Această schimbare de paradigmă în Suedia reflectă o tendință mai largă observată în Europa, unde politicile de imigrație au devenit un subiect de tensiune politică majoră. În ultimul deceniu, multe state europene au adoptat măsuri de control mai strict pentru a gestiona fluxurile migratorii, în special după criza de refugiați din 2015. Această evoluție a dus la o creștere a influenței partidelor cu o retorică mai restrictivă în cadrul parlamentelor naționale.