Termenul „supat” a generat o dezbatere intensă pe rețelele de socializare în ultimele zile, după ce s-a răspândit informația că acesta ar fi o noutate introdusă de DOOM pentru a desemna spațiul de sub pat. În urma agitației online, Institutul de Lingvistică a intervenit pentru a clarifica natura acestui cuvânt, subliniind că acesta este mult mai vechi decât discuțiile actuale de pe internet.
Specialiștii explică faptul că „supat” funcționează gramatical ca un substantiv neutru, care poate fi articulat sau declinat, având forme precum „un supat” sau „două supaturi”. Lingviștii precizează că este corect să se folosească expresia „în supat” pentru a indica locul unde se află un obiect, de exemplu o minge, în spațiul dintre pat și dușmea. Această utilizare este distinctă de construcția „sub pat”, unde „sub” este prepoziție, iar „pat” este substantiv.
Controversele legate de apariția cuvântului în dicționare au fost combatute prin menționarea faptului că acesta nu este o noutate a ediției DOOM3. Termenul era deja prezent în DOOM2, ediția din anul 2005, fiind marcat cu indicația „pop.”, ceea ce înseamnă că aparține registrului popular. Această mențiune se referă la modul în care circulă cuvântul în vorbirea oamenilor, nu la popularitatea sa în mediul digital sau pe platformele de socializare.
Documentarea acestui termen este susținută de Dicționarul (tezaur) limbii române (DLR), care oferă exemple din lucrările unor autori precum Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș, Sadoveanu și din folclor. Cuvântul a fost utilizat istoric pentru a descrie spațiul respectiv și continuă să fie folosit în uzul regional sau popular. Institutul de Lingvistică a menționat că un dicționar are rolul de a inventaria cuvintele folosite de vorbitori, nu de a inventa termeni noi sau de a impune înlocuirea unor expresii consacrate.
Procesul prin care prepozițiile și substantivele se unesc pentru a forma cuvinte noi este unul cunoscut în limba română. Exemple de astfel de formații sunt „subsol”, format după modelul străin, sau alte cuvinte precum „decâmarcare”, „deodată” și „împrejur”. În cazul lui „supat”, spațiul dintre cele două elemente care l-au compus a dispărut, rezultând un substantiv unitar care desemnează locul respectiv.
În limba română, formarea de cuvinte prin unirea unor elemente gramaticale este un fenomen lingvistic recunoscut, exemplificat prin termeni precum „acasă” sau „asreară”. Aceste procese pot duce la crearea de substantive, adverbe sau alte categorii gramaticale, integrând în vocabular unități care descriu spații sau acțiuni specifice, păstrând astfel bogăția și diversitatea limbii în diverse registre de comunicare.