Curtea de Apel Galați a modificat sancțiunea aplicată unei femei care a fost condamnată inițial la o amendă penală de 3.500 de lei. Inculpata a solicitat schimbarea pedepsei, argumentând că nu deține resursele financiare necesare pentru plata sumei impuse de instanță. În urma apelului, instanța a stabilit o pedeapsă de trei luni de închisoare, însă a decis amânarea aplicării acesteia pe un termen de supraveghere de doi ani.
Incidentul care a dus la proces a avut loc la data de 1 noiembrie 2022, în curtea unei școli. Femeia este acuzată că a abordat o fetiță de 10 ani pentru a-i reproșa comportamentul față de fiul său. În timpul acestui incident, femeia ar fi apucat copilul de haine și ar fi lovit-o cu palma în spate, acțiunea desfășurându-se în prezența mai multor elevi care se aflau în acel loc.
Procesul a vizat două infracțiuni distincte: lovirea sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice. Judecătoria Galați a decis încetarea procesului pentru prima infracțiune, după ce plângerea prealabilă a fost retrasă. În ceea ce privește a doua acuzație, instanța de primă instanță a aplicat amenda de 3.500 de lei, o decizie pe care femeia a ales să o atace singură prin apel.
În cadrul apelului, inculpata a cerut achitarea sau, alternativ, o sancțiune care să nu implice plata unei sume de bani. Ea a susținut că nu are un loc de muncă și că nu poate achita amenda penală stabilită anterior. Curtea de Apel Galați a confirmat însă săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, modificând însă natura sancțiunii impuse de judecătorii de la prima instanță.
Hotărârea definitivă, pronunțată la data de 1 octombrie 2026, introduce o nuanță juridică importantă prin amânarea pedepsei. Această măsură nu trebuie confundată cu suspendarea executării sau cu o eliberare imediată din captivitate. Cazul ridică o problemă de drept privind faptul că o persoană care atacă o hotărâre nu ar trebui să primească o pedeapsă mai aspră în propria cale de atac, deși instanța nu a tratat acest aspect în mod explicit.
Decizia instanței subliniază importanța situației materiale în stabilirea sancțiunilor penale, fără a crea o regulă generală de înlocuire a amenzilor cu închisoarea în caz de lipsă a banilor. Această soluție juridică arată cum dificultățile financiare pot influența modul în care justiția decide între o sancțiune pecuniară și una privativă de libertate, în funcție de contextul specific al fiecărui dosar penal.