În România, gestionarea conflictelor dintre oameni și urși rămâne o problemă majoră, din cauza lipsei unor măsuri preventive și a unui management sănătos al speciilor. Deși există o graniță clară între pădure și localitate, animalele nu respectă limitele administrative și urmăresc hrana și liniștea. În prezent, abordarea este una reactivă, în loc să fie preventivă, ceea ce duce la pagube și la o siguranță scăzută pentru cetățeni.
Un aspect critic este lipsa unui centru oficial pentru urșii problemă, care să servească drept adăpost sau sanctuar. Proiectul unui astfel de centru, finanțat prin fonduri europene, a fost o intenție de acum câțiva ani, însă lucrările au fost oprite. Diana Buzoianu, ministrul interimar al Mediului, a declarat că oprirea proiectului a fost nejustificată și că s-a invocat prezența unor mlaștini în studiul de fezabilitate, deși acest lucru nu ar fi trebuit să fie o barieră.
Gestionarea deșeurilor reprezintă un alt punct de vulnerabilitate în fața urșilor. În prezent, lipsesc legi care să impună obligații sau amenzi consistente pentru municipalități în cazul în care nu există spații de depozitare inaccesibile animalelor. În zone precum drumurile județene din Vrancea, lipsesc containerele speciale, iar la popasurile turistice, urșii sunt adesea prezenți din cauza accesului facil la deșeuri, ceea ce duce la hrănirea involuntară a animalelor de către oameni.
Soluții precum cuștile speciale pentru deșeuri au fost implementate în zona stațiunii Băile Balvanyos, oferind un sistem în care oamenii pot arunca gunoiul, dar animalele nu pot ajunge la el. Totuși, activiști precum George Lupu consideră că acest sistem este un eșec total, deoarece scopul este ca ursul să nu mai vină deloc la sursa de hrană. Specialistul Mihai Pop subliniază că există soluții de securizare a deșeurilor prin iluminat sau străzi înguste.
Problema este abordată diferit în funcție de localitate, însă nevoia de management rămâne aceeași. Attila Korodi, primar la Miercurea Ciuc, a menționat că în zona sa urșii nu sunt interesați de gunoaie, ci vin direct în curțile oamenilor pentru mâncare. În acest context, Mihai Pop avertizează că, fără un management eficient, România va rămâne într-un ciclu continuu de protecție și împușcare a urșilor, fără o soluție pe termen lung.
În România, gestionarea riscurilor și a siguranței publice este un subiect recurent, de la protecția spațiilor împotriva dronelor în anumite județe, până la monitorizarea sistemelor informatice. În cazul conflictului cu fauna sălbatică, lipsa intervenției timpurie între prima apariție a animalului și aplicarea unei măsuri poate transforma o simplă vizită într-o tragedie, lăsând responsabilitatea pe seama managementului statului.