Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre prin care Serbia și Macedonia de Nord au încălcat garanțiile împotriva returnării către locuri unde o persoană riscă tratamente inumane sau degradante. Instanța a constatat unanim, la data de 3 noiembrie, că un cetățean sudanez a fost trimis peste frontieră fără decizii individuale și fără o evaluare riguroasă a riscurilor. Dosarul vizează trei evenimente de îndepărtare desfășurate în cursul anului 2016.
În cadrul procedurilor din Serbia, autoritățile au trimis reclamantul către Macedonia de Nord în octombrie 2016, fără a permite o procedură prin care acesta să conteste destinația. Cererea de azil a acestui cetățean sudanez fusese respinsă anterior fără examinarea fondului, fapt ce nu permitea autorităților să îl trimită informal într-o altă țară fără a verifica accesul la protecție. Serbia a contestat aceste acțiuni, însă judecătorii au considerat că relatarea reclamantului este susținută de rapoarte independente, inclusiv de cele ale UNHCR.
Macedonia de Nord este, de asemenea, implicată în încălcări după ce a deportat cetățeanul către Grecia în noiembrie 2016. Autoritățile macedoneze au negat existența unei expulzări, invocând procedurile interne de azil, însă Curtea a constatat că îndepărtarea s-a făcut în grabă și fără o decizie individuală. Reclamantul nu a primit informații suficiente pentru a decide dacă ar fi trebuit să ceară azil, neavând posibilitatea de a-și prezenta situația personală sau de a fi anunțat despre transferul către Grecia.
Problema centrală identificată de judecători a fost absența unei analize riguroase și a deciziilor individuale care să autorizeze transferurile între state. Poliția nu a efectuat o readmisie organizată, ci a transportat persoana la frontieră și i-a ordonat să o traverseze pe jos, expunând-o la riscuri suplimentare. Curtea a subliniat că obligația statelor include asigurarea accesului la o procedură de azil adecvată și verificarea riscului de returnare ulterioară către alte state fără protecție efectivă.
Ca urmare a acestor constatări, fiecare stat trebuie să plătească o sumă de 7.500 de euro pentru prejudiciul moral, plata urmând să fie efectuată în termen de trei luni de la definitivarea hotărârii. În acest moment, rămâne în vigoare măsura provizorie prin care Serbia este obligată să nu îl expulzeze pe reclamant. Hotărârea nu acordă automat statut de refugiat și nu stabilește că toate returnările de pe ruta balcanică sunt ilegale, ci se concentrează pe încălcările specifice din acest caz.
CEDO funcționează ca instanța Consiliului Europei și este o entitate distinctă de Curtea de Justiție a UE. Concluziile sale privind obligațiile statelor în temeiul Convenției subliniază că nicio persoană nu poate fi lipsită de evaluarea individuală a riscurilor prin simpla transportare la frontieră. Această hotărâre reafirmă faptul că simpla obligare a unui migrant să traverseze o graniță fără proceduri oficiale constituie o încălcare a normelor de protecție internațională.