Autoritățile fiscale din România au început procesul de verificare a veniturilor nedeclarate pentru perioada 2021-2025, vizând în special persoanele care locuiesc și muncesc în afara țării. Românii din diaspora care au rezidența fiscală încă în România sunt vizați de aceste acțiuni, deoarece digitalizarea serviciilor fiscale permite acum schimbul de informații financiare cu alte state. Dacă persoana locuiește în afara țării mai mult de 183 de zile pe an, aceasta ar trebui să își schimbe statutul fiscal.
Problema principală este că mulți români nu sunt informați în timp despre eventualele datorii către stat, deoarece nu verifică notificările online. Mulți nu dețin un cont pe platforma ghișeul.ro sau în Spațiul Privat Virtual, iar alții nu primesc sau nu verifică corespondența fizică trimisă la adresa din buletin. În cazul în care o persoană este notificată despre datorii, există o fereastră de doar 45 de zile pentru a demonstra că plătește deja taxele în țara în care locuiește.
Există o teamă generală legată de aplicarea unei cote de 70% asupra veniturilor, însă avocatul Bogdan Palade explică faptul că această măsură nu este automată. Aplicarea cotei de 70% depinde de natura veniturilor și de procedura fiscală urmată, fiind relevantă în cazuri precum achiziția de bunuri fără proveniență demonstrabilă. Persoanele pot dovedi proveniența banilor prin contracte de muncă, extrase de cont sau chiar facturi de utilități plătite în țara de rezidență.
Pentru a evita problemele, cetățenii sunt sfătuiți să depună „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”. Acest document poate fi trimis online sau fizic, iar scopul este de a demonstra că persoana este rezidentă fiscal în alt stat. Avocatul Bogdan Palade recomandă ca persoanele să nu aștepte notificarea autorităților pentru a depune acest chestionar, deoarece este esențial să poată justifica rezidența fiscală prin acte oficiale.
În România, rezidența fiscală este determinată de timpul petrecut în țară, pragul fiind de 183 de zile pe an. Alte criterii includ deținerea unui centru de interese, precum familia sau proprietățile, deținerea unui angajator român sau prezența banilor în conturi la bănci din România. Dacă o persoană locuiește în alt stat mai mult de 183 de zile, ea devine rezident fiscal în acel stat, având obligația de a declara veniturile acolo.
Digitalizarea sistemelor fiscale permite acum o monitorizare mai strictă a fluxurilor financiare între state. În acest context, schimbul de informații între autoritățile fiscale devine un instrument central în verificarea conformității fiscale a cetățenilor care locuiesc în străinătate. Această evoluție tehnologică facilitează identificarea veniturilor care nu au fost raportate autorităților de la plecarea din țara de origine.