Furnizorii de servicii de curierat vor raporta lunar către ANAF date detaliate despre livrările efectuate cu plata ramburs, inclusiv identitatea vânzătorului și valoarea încasată. Această monitorizare vizează identificarea persoanelor care desfășoară activități economice nedeclarate, chiar dacă tranzacțiile par a fi de dimensiuni mici. Datele despre aceste trimiteri, care includ și locul de preluare a coletului sau contul în care au fost virați banii, vor fi păstrate în baza de date a autorității fiscale timp de cinci ani.
Conform calendarului fiscal, până în 25 septembrie 2026, furnizorii de servicii poștale trebuie să depună formularul 395 pentru trimiterile contra ramburs din luna precedentă. Acest proces permite autorității să identifice persoana care efectuează vânzarea, indiferent dacă aceasta utilizează o platformă digitală sau un operator logistic. Formularul 395 este transmis electronic către structurile de specialitate ale ANAF, fiind arhivat într-o bază de date centralizată pentru o perioadă de cinci ani.
Inspectorii fiscale fac distincția între vânzarea ocazională de bunuri personale și desfășurarea unei activități comerciale organizate. De exemplu, de la vânzarea unui telefon vechi sau a mobilierului utilizat, nu este afectată de fiscalizare, însă activitățile orientate spre profit sunt impozabile. Dacă volumul operațiunilor indică o activitate comercială nedeclarată, autoritatea poate solicita documente justificative și poate începe o verificare fiscală, comparând datele cu declarațiile fiscale și conturile bancare.
Nu există un prag de număr de colete care să determine automat natura unei activități, ci se analizează caracterul repetat al vânzărilor. Elementele care pot indica o activitate economică sunt continuitatea, existența unui stoc, utilizarea constantă a curierilor și promovarea produselor prin anunțuri standardizate. O persoană care cumpără săptămânal loturi de produse pentru a le revinde individual desfășoară, în esență, o activitate comercială ce necesită înregistrare legală.
În cazul unui control, persoanele care vând bunuri proprii trebuie să poată explica proveniența acestora prin facturi sau contracte de achiziție inițială. Pe de altă parte, cei care desfășoară activități economice trebuie să dețină documente de achiziție, registre fiscale și evidența stocurilor. Este important de menționat că majorarea plafonului de TVA la 395.000 de lei, stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025, nu elimină obligația de a declara veniturile și de a avea o formă juridică de organizare.
În contextul schimbărilor legislative, este important de urmărit modul în care noile reglementări afectează raportările de date. De exemplu, începând cu 1 septembrie 2025, noul plafon de TVA a fost stabilit la 395.000 de lei, o modificare care influențează modul în care persoanele impozabile își gestionează înregistrarea în scopuri de TVA și obligațiile fiscale aferente.