Clubul FCSB a anunțat implementarea unei noi politici interne privind gestionarea accidentărilor grave ale jucătorilor din cadrul lotului. Decizia a fost comunicată de Mihai Stoica, președintele Consiliului de Administrație, acesta explicând că echipa va adopta un protocol de recuperare mult mai riguros. Această schimbare vizează în mod special cazurile de ruptură de ligamente încrucișate, unde perioada de refacere va fi monitorizată strict de conducere.
Noua regulă impune ca niciun jucător afectat de astfel de probleme să nu fie folosit în competiții înainte de trecerea a cel puțin 9 sau 10 luni de recuperare. Mihai Stoica a menționat că această decizie este luată indiferent de recomandările medicilor sau chirurgilor care ar putea sugera o revenire mai rapidă. Clubul dorește ca procesul de refacere să urmeze standardele aplicate în Premier League sau în Statele Unite.
Motivul principal pentru această schimbare de abordare a fost cazul lui Mihai Popescu, care a trecut prin perioade dificile de recuperare. Jucătorul și-a rupt genunchiul și a reușit o refacere într-un timp record, însă a întâmpinat ulterior noi probleme la genunchiul operat, ceea ce l-a împiedicat să participe la meciuri. Această experiență a servit drept argument pentru adoptarea unui model de protecție mai lung pentru restul echipei.
Mihai Popescu, transferat de la Farul în anul 2024, se află în prezent la un nivel de pregătire de 100%. Acesta nu a mai fost utilizat de FCSB de la finalul lunii mai, când a fost titular în meciul din finala barajului pentru Conference League împotriva echipei Dinamo. Accidentarea sa gravă la genunchi a survenit în luna octombrie 2025, în timpul meciului România - Austria, cu rezultatul de 1-0.
Conducerea clubului a subliniat că va evita riscurile generate de recomandările unor specialiști care sugerează reveniri în doar trei luni sau trei luni și jumătate. Mihai Stoica a declarat că astfel de propuneri îi provoacă nesiguranță, preferând un calendar de refacere previzibil și sigur. Prin această măsură, FCSB încearcă să prevină recidivele care pot afecta cariera sportivă a jucătorilor săi pe termen lung.
În contextul sportiv actual, gestionarea accidentărilor de tip ligament încrucișat reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru cluburile profesionale. Deciziile de protecție a activelor de valoare, precum sunt jucătorii de performanță, influențează direct stabilitatea lotului. Adoptarea unor protocoale stricte, similare cu cele din ligile de top europene, este o tendință în creștere pentru a asigura sănătatea pe termen lung a sportivil.