Violența în mediul școlar din România a atins un nivel alarmant, fiind marcate recent incidente grave în Bistrița, Pitești și Timișoara. Într-o analiză recentă, prof. univ. dr. habil. Georgeta Pânișoară de la Universitatea din București a explicat că acest fenomen este cauzat de o intersecție de factori sociali, de la modelele din familie până la influența mass-media și a rețelelor sociale. Copiii preiau comportamentele agresive de la adulții din jurul lor sau din mediul online.
Profesoara subliniază că violența în familie este extrem de răspândită, citând datele organizației Salvați Copiii. Conform acestor cifre, între 70% și 80% dintre copii sunt victime ale unor forme de violență în propria familie. Aceasta nu se manifestă doar prin acte fizice, ci și prin țipete, jigniri, atitudine rece sau comportamente ostile. Aceste modele de comportament sunt învățate de copii înainte de a putea vorbi și sunt ulterior repetate la școală.
Un factor determinant în această problemă este lipsa de timp și de răbdare a părinților. Prof. univ. dr. habil. Georgeta Pânișoară menționează că părinții sunt tot mai suprasolicitați și nu mai au resursele necesare pentru a-i asculta pe copii sau pentru a le învăța limbajul socio-emoțional. Din acest motiv, copiii nu învață să gestioneze evenimentele frustrante, ci adoptă reacții care pot părea atacuri, deși pot fi doar mecanisme de autoprotecție.
În același timp, autoritatea cadrelor didactice este în declin, ceea ce complică situația din punct de vedere al disciplinei. Profesorii se tem să intervină în cazurile de agresivitate deoarece riscă reclamații sau amenințări din partea părinților care acționează, la rândul lor, violent. Această lipsă de cadru sigur face dificilă atât prevenția, cât și gestionarea evenimentelor agresive, deoarece profesorul se simte vulnerabil în fața reacțiilor ostile ale familiilor.
Problema comunicării este centrală în această criză a educației, deoarece nu există o paradigmă eficientă de interacțiune între școală și familie. Profesoara a punctat că nu este suficient să le oferim elevilor doar cunoștințe teoretice sau informații academice. Este esențial ca aceștia să fie instruiți în modul în care să reacționeze emoțional la situațiile neplăcute, pentru a evita transformarea frustrării în violență directă sau verbală.
Contextul actual al sistemului de învățământ este marcat de o presiune crescută asupra profesorilor, care se confruntă cu roluri din ce în ce mai complexe. În timp ce unii experți semnalează faptul că educatorii se simt nevoiți să acționeze mai degrabă ca polițiști decât ca mentori, alte situații evidențiază dificultatea de a gestiona noile tehnologii sau presiunile sociale, afectând direct calitatea interacțiunii dintre elev, profesor și părinte.