Ministrul Educației, Sorin Costreie, a declarat că reducerea fenomenului de violență în școli depinde de o schimbare profundă de mentalitate. Această afirmație a fost făcută în cadrul evenimentului de închidere al proiectului „Consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine fundamentate și capacitate instituțională sporită”. Sorin Costreie subliniază că, deși există mecanisme oficiale, situația reală a violenței rămâne o problemă majoră.
Oficialul a menționat că statul a implementat deja diverse măsuri pentru protecția elevilor și a cadrelor didactice. Printre acestea se numără aprobarea Planului Național de Combatere a Violenței Școlare, existența unor proceduri de management și utilizarea unui mecanism de semnalare anonimă. Totuși, Sorin Costreie a recunoscut că, în ciuda acestor proiecte și documente, situația violenței este încă deficitară, deoarece lipsa unei schimbări de atitudine anulează efectul măsurilor administrative.
În ceea ce privește rolul cadrelor didactice, ministrul a cerut profesorilor să își asume o responsabilitate socială extinsă. Sorin Costreie a explicat că aceștia trebuie să fie dincolo de simplii dascăli care transmit informații. Profesorii trebuie să asculte copiii în mod real, înțelegând nevoile lor complete, nu doar prin întrebări legate de materia predată la tablă. Această abordare este esențială pentru a preveni manifestările sociale negative care pornesc din lipsa înțelegerii.
Un alt punct critic ridicat de ministru este dificultatea accesului la consilierea școlară din cauza unor bariere legislative și sociale. Sorin Costreie a criticat faptul că o lege care ar fi permis elevilor să acceseze consilierea fără acordul părinților a fost respinsă de Parlament. Ministrul a subliniat că, în anumite situații, familia poate deveni un factor traumatizant, iar consilierul școlar este adesea stigmatizat de societate, fiind privit cu o anumită etichetă negativă.
Sorin Costreie a identificat și diferențele de oportunități educaționale ca fiind un factor care alimentează violența și frustrarea. Citând studii precum cele realizate de UNICEF, PISA sau OECD, ministrul a evidențiat clivajul dintre copiii din mediul rural sau zone defavorizate și cei din zonele favorizate. Această disparitate de șanse creează o tensiune socială semnificativă, pe care autoritățile trebuie să o reducă pentru a stabiliza mediul educațional și social.
Problematica violenței în mediul școlar se înscrie într-un context mai larg de gestionare a riscurilor sociale și de protecție a minorilor. Instituțiile de învățământ și autoritățile de stat încearcă să implementeze politici de prevenire, însă eficiența acestora este adesea limitată de factori externi, precum mediul familial sau lipsa resurselor de consiliere psihologică accesibilă, elemente care influențează direct comportamentul și siguranța elevilor.