Compania CFR Marfă a ajuns la finalul activității sale, fiind înlocuită de noua entitate Carpatica Feroviar. Această tranziție marchează închiderea unei companii care a devenit o povară pentru bugetul de stat și pentru piața concurențială din transportul feroviar de marfă. Deși închiderea unei companii aflate în faliment tehnic ar putea fi văzută ca o măsură de optimizare a costurilor, procesul de restructurare a generat probleme sociale majore.
Situația celor 1.550 de angajați rămăși în urmă este critică, deoarece aceștia nu beneficiază de nicio formă de protecție socială. Mulți dintre acești lucrători au lucrat într-un domeniu de nișă, pentru care nu există oferte de muncă pe piață, iar mulți sunt la vârste înaintate. Mai mult, acești oameni se confruntă cu lipsa securității financiare, având salariile neplătite de aproximativ 4 luni.
Responsabilitatea pentru declinul companiei este atribuită politicienilor, miniștrilor Transporturilor și managerilor care au condus entitatea. Se subliniază faptul că nicio persoană din management nu este chemată să dea socoteală pentru activitatea desfășurată, deși compania a generat pierderi constante. Criticile vizează modul în care managerii de la firmele de stat au produs pierderi timp de zeci de ani, spre deosebire de sectorul privat.
Statul a decis să nu renunțe definitiv la transportul feroviar, însă a ales să constituie o altă companie pentru a prelua activitatea. Această mișare a implicat cheltuieli de 1,5 miliarde de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 300 de milioane de euro din fondurile publice. Astfel, statul intervine pe o piață liberă prin finanțarea unor companii pe care le susține ulterior din banii contribuabililor atunci când acestea produc pierderi.
Procesul de mutare a datoriilor de la o entitate la alta este comparat cu mecanismele prin care statul încearcă să își optimizeze cheltuielile fără a rezolva problemele de fond. Se menționează că această abordare este similară cu gestionarea unor alte entități, unde managementul a ales să nu plătească contribuțiile sociale pentru angajați. În sectorul privat, astfel de acțiuni sunt considerate infracțiuni și sunt pedepsite penal.
În sectorul transporturilor din România, gestionarea companiilor de stat implică adesea intervenții masive ale bugetului public pentru acoperirea deficitelor operaționale. Această practică de subvenționare este necesară pentru menținerea serviciilor de transport, dar pune presiune pe resursele statului. Trecerea de la modelele vechi de management la entități noi precum Carpatica Feroviar reprezintă o încercare de reformă într-un cadru economic complex.