O problemă gravă de securitate a patrimoniului cultural național a fost scoasă la lumină în urma unui control realizat de Curtea de Conturi. Lucrări de artă de o valoare imensă sunt înregistrate în contabilitatea muzeelor cu sume simbolice, de doar câțiva lei. Acest fenomen pune în pericol tezaurul artistic al țării, deoarece procedurile actuale de compensare în caz de pierdere sunt extrem de reduse.
Un exemplu concret este un peisaj semnat de Nicolae Grigorescu, aflat în custodia Muzeului Județean de Artă Prahova, care apare în acte cu o valoare de doar 3,5 lei. Dacă această lucrare ar fi furată, custodele ar fi obligat să plătească doar valoarea de înlocuire, calculată de șase ori suma din documente. Astfel, pentru un tablou care poate valora peste 50.000 de euro, plata ar fi de doar puțin peste 20 de lei.
Florin Sicoie, directorul muzeului din Ploiești, explică faptul că lipsa banilor pentru expertize este cauza principală a acestei situații. Costul unei expertize poate reprezenta între 5 și 10 la sută din valoarea reală a unei opere, sume pe care instituțiile nu și le permit. Directorul a menționat că, deși au existat evaluări până în 2017, după aceea finanțarea pentru aceste procede a încetat să mai fie disponibilă.
Situația nu este limitată la Prahova, fiind o problemă cronică ce afectează muzee din întreaga țară. În depozite se află piese semnate de autori precum Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ion Andreescu, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu sau Theodor Aman, toate înregistrate la prețuri derizorii. Această practică face imposibilă asigurarea punctuală a fiecărei piese la prețul real de piață, din cauza primelor de asigurare extrem de ridicate.
Mădălina Mirea, expert autorizat de Ministerul Culturii, subliniază că această subevaluare reprezintă o vulnerabilitate majoră. Ea precizează că, pentru a debloca procesul, este necesară o schimbare a metodologiei prin lege, astfel încât onorariul expertului să fie un tarif fix, nu un procent din valoare. De asemenea, digitalizarea prin programe precum Docpat ar putea facilita o reevaluare rapidă a obiectelor de Tezaur și de Fond.
Evaluarea corectă a bunurilor culturale este esențială pentru gestionarea riscurilor și pentru credibilitatea statului. În prezent, multe instituții se confruntă cu lipsa sistemelor antiefracție performante și cu absența climatizării adecvate. Deși patrimoniul statului este considerat inalienabil, lipsa unei valori contabile reale limitează capacitatea de protecție și de garantare a acestuia în fața unor evenimente neprevăzute.