Nivelul scăzut al apelor de pe Dunăre afectează grav navigația pe toate cele trei brațe ale fluviului, creând riscuri majore pentru navele de transport. Pe brațele Chilia și Sfântu Gheorghe, formarea unor praguri de nisip pune în pericol circulația vaselor, în timp ce pe brațul Sulina, îngustarea șenalului navigabil cauzează întârzieri semnificative. Situația actuală necesită intervenții urgente pentru a menține fluxul de transport fluvial și maritim.
Comandantul navei Moldova, Vali Moldoveanu, a semnalat că cele mai problematice zone se află pe brațul Chilia, unde există aproximativ trei sau patru praguri care îngreunează deplasarea. Acesta a precizat că navigatorii sunt nevoiți să accelereze sau să reducă viteza pentru a evita atingerea fundului fluviului. Totodată, Vali Moldoveanu a subliniat că Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) din Galați nu are obligația de a interveni pentru asigurarea adâncimilor minime pe brațul Chilia sau pe cel de Sfântu Gheorghe.
Pe brațul Sfântu Gheorghe, dificultățile de navigație sunt marcate de un prag dificil situat între kilometrii 101 și 103. În această zonă, condițiile actuale ale apelor impun o atenție sporită pentru siguranța navelor fluviale care traversează sectorul respectiv. Vali Moldoveanu, care activează ca navigator pe Dunăre încă din anul 1988, a declarat că nivelul actual al fluviului este cel mai mic pe care l-a întâlnit în întreaga sa activitate profesională.
În ceea ce privește brațul Sulina, problema principală nu este adâncimea, ci îngustarea șenalului navigabil din cauza apelor scăzute. Această constrângere spațială face ca întâlnirea și depășirea navelor maritime să fie procese complexe și dificile. Navigatorii sunt adesea nevoiți să aștepte trecerea vaselor maritime care coboară, căutând zonele unde șenalul se lățeste suficient pentru a permite manevrele de depășire fără incidente.
Pentru a remedia aceste probleme de navigație, Vali Moldoveanu a recomandat efectuarea unor lucrări de dragaj în zonele critice. Rezolvarea situației ar putea veni și prin precipitații în amonte, care să crească volumul de apă al fluviului. Fără aceste măsuri sau fără ploi, circulația vaselor de transport va continua să fie marcată de întârzieri și de riscul de a lovi fundul de nisip al Dunării.
Brațul Sulina reprezintă prima cale navigabilă pentru navele maritime de mare tonaj din România, cuprinzând segmentul de la vărsarea în Marea Neagră până în apropierea orașului Brăila. Istoric, îmbunătățirea navigației pe acest braț a fost susținută prin lucrări hidrotehnice coordonate de Comisia Europeană a Dunării. Între anii 1858 și 1861, astfel de intervenții au dus la o creștere de peste 50% a cantității de produse transportate de nave pe acest segment.