Cristina Chiosea, o pianistă și muzicoterapeută de 33 de ani originară din București, își propune să introducă muzicoterapia în spitalele din România. După ce a studiat pianul și percuția în Austria, aceasta s-a format special în domeniul muzicoterapiei în Belgia și Germania. Deși în prezent această profesie nu este recunoscută oficial în țară, tânăra a decis să se întoarcă în România pentru a deschide un cabinet dedicat utilizării muzicii în scop terapeutic.
Parcursul academic al specialistului a inclus studii la LUCA School of Arts din Leuven, în Belgia, urmate de un master la Universität der Künste din Berlin. Formarea sa profesională a îmbinat discipline medicale și psihologice, precum psihiatria, psihopatologia și psihologia dezvoltării, cu metode de improvizație clinică și psihoterapie. Cristina Chiosea a dobândit experiență clinică practică în instituții medicale din Viena și Berlin, lucrând cu copii care prezintă tulburări de neurodezvoltare, adolescenți în secții de psihiatrie pediatrică și pacienți adulți internați.
În cadrul cabinetului său, muzicoterapia este utilizată pentru a sprijini comunicarea, exprimarea emoțională și dezvoltarea abilităților sociale sau cognitive. Prin exerciții ritmice și utilizarea diverselor instrumente, terapia poate ajuta la recuperarea funcțiilor motorii, îmbunătățirea echilibrului și dezvoltarea motricității fine sau grosiere. Pentru copiii cu dificultăți de comunicare verbală, muzica poate deveni un punct de plecare prin gesturi, sunete sau utilizarea instrumentelor, facilitând astfel interacțiunea și exprimarea.
Cristina Chiosea subliniază că muzicoterapia nu presupune necesitatea de a cânta corect sau de a avea experiență muzicală prealabilă. Specialistul explică faptul că procesul terapeutic nu urmează o rețetă universală, fiind adaptat nevoilor fiecărei persoane și particularităților cadrului clinic. În cabinetul său, ea utilizează o gamă variată de instrumente, de la tobe de diverse dimensiuni și timbre, până la pian, chitară sau instrumente care imită sunetele naturii, pentru a explora teme emoționale sau obiective structurate.
Obiectivul principal al specialistului este ca muzicoterapia să fie integrată în echipele interdisciplinare din spitalele românești, ca o intervenție complementară tratamentelor medicale. Pentru a realiza acest lucru, este necesară recunoașterea oficială a profesiei și stabilirea unor standarde clare de formare și practică. De asemenea, ea propune ca accesul la aceste servicii să fie simplificat, menționând posibilitatea decontării ședințelor prin Casa de Asigurări de Sănătate, pentru a nu depinde doar de plata individuală a pacienților.
În prezent, sistemul de sănătate din România funcționează sub un cadru de reglementare care acoperă în principal medicina tradițională și psihoterapia clasică. Deși există o interesantă diversitate de servicii de recuperare, multe metode complementare nu beneficiază de finanțări dedicate sau de recunoaștere academică oficială. Această lipsă de reglementare poate îngreuna integrarea unor discipline noi, precum muzicoterapia, în protocoalele de tratament standardizate din cadrul instituțiilor medicale de stat.