Ministrul Educației, Sorin Costreie, a anunțat intenția de a îmbunătăți formatul Evaluării Naționale, examenul pe care îl susțin elevii din clasa a VIII-a. Această propunere vizează o adaptare a modului în care cunoștințele sunt testate, însă autoritatea a subliniat că nu va impune schimbări radicale care să bulverseze sistemul de învățământ actual. Planul de reformă vizează în principal structura probelor de evaluare, fără a atinge planurile cadru sau manualele de la acest moment.
O dintre principalele schimbări propuse de Sorin Costreie este introducerea unor probe suplimentare, pentru a depăși limitarea actuală a examenului. În prezent, evaluarea se concentrează doar pe disciplinele de Română și Matematică, însă ministrul consideră că universul cunoștințelor este mult mai vast. El propune aducerea în joc a unei probe de socio-umane și a uneia de științe exacte, pentru a oferi o imagine mai completă asupra nivelului elevilor.
Implementarea acestor modificări nu va avea loc imediat, deoarece Sorin Costreie a explicat necesitatea unei perioade de pregătire prealabile. El a menționat că elevii trebuie să cunoască regulile examenului din timp, pentru a nu fi surprinși de noi cerințe. O eventuală schimbare ar putea fi aplicată progresiv, de exemplu pentru copiii care intră în clasa a V-a, astfel încât aceștia să fie familiarizați cu noul format când vor ajunge în clasa a VIII-a.
Pe lângă reforma examenelor, ministrul a semnalat și alte probleme structurale ale sistemului de învățământ românesc. Sorin Costreie a abordat situația claselor cu un număr prea mare de elevi, menționând că există aproximativ 5.000 de clase care au peste 30 de elevi. El a calificat această situație drept problematică, precizând că un număr maxim de 34 de elevi într-o singură sală de clasă este enorm și dificil de gestionat.
Un alt punct de preocupare majoră exprimat de ministru este creșterea decalajului dintre mediul urban și cel rural. Sorin Costreie a recunoscut că evoluția sistemului de învățământ de la 1989 în urma înfruntării provocărilor sociale a creat diferențe tot mai mari între aceste două zone. Această disparitate a fost descrisă de acesta ca fiind cea mai tulburătoare parte a evoluției sistemului educațional din România, fiind o prioritate de monitorizare.
Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări constante legate de resurse și infrastructură, aspecte care influențează direct calitatea educației. Întrebările privind numărul de elevi pe clasă și accesul egal la resurse sunt teme recurente în dezbaterile privind reforma educației. Aceste probleme sunt adesea corelate cu dotările școlilor și cu capacitatea cadrelor didactice de a răspunde nevoilor unor grupuri mari de elevi.