Un turist italian a exprimat nemulțumirea sa față de aspectul urban al României, în urma unei călătorii în care a fost impresionat de Munții Carpați, dar dezamăgit de arhitectura orașelor. Acesta a descris blocurile construite în perioada comunistă drept „deprimante și distopice”, menționând că, deși țara este interesantă, nu dorește să se mute din Italia. Comentariul său a generat o dezbatere pe rețelele sociale, în care alți cetățeni italieni care au ales să locuiască în România au oferit perspective diferite.
Unii italieni care s-au stabilit în țară au contrazis percepția negativă, afirmând că România este a doua lor casă. Un rezident din Timișoara a subliniat că orașul este foarte sigur, oferă multe spații verzi și permite deplasarea pe jos peste tot. Acesta a adăugat că există o asemănare culturală între popoarele român și italian, menționând că îi este dificil să identifice diferențe reale între cele două națiuni, în ciuda opiniilor unor turiști.
Legăturile personale și afacerile sunt motive principale pentru care italienii aleg să rămână în România. Un participant la discuție a explicat că s-a stabilit aici datorită soției sale româncă și că a învățat să vorbească limba, deși nu știe să o scrie. Alți expatriați au menționat că oportunitățile de afaceri, costurile mai mici și taxele sunt factori decisivi pentru mutarea în orașe precum Cluj-Napoca, Brașov sau Timișoara, unde comunitatea este mai ușor de găsit.
Pe lângă aspectele sociale, turiștii italieni au remarcat și alte atracții, precum peisajele naturale din Transilvania, castelele sau ruinele antice. Unul dintre ei a menționat chiar că a fost atât de impresionat de produsele de patiserie de la Luca, încât și-ar fi dorit să le găsească în Italia. Totuși, unii au observat că, deși potențialul turistic este ridicat, sectorul nu este încă suficient de dezvoltat pentru a exploata toate resursele țării.
Urbanizarea masivă din perioada comunistă a dus la o creștere rapidă a populației urbane, care a trecut de la 4 milioane de oameni în 1948 la peste 12 milioane în 1990. Pentru a răspunde acestei nevoi, au fost construite numeroase blocuri din panouri prefabricate, în special în București, unde există peste 16.000 de astfel de clădiri. Aceste structuri, deși criticate de unii turiști, reprezintă locuințe proprii pentru o mare parte din populație.
Contextul locuințelor din România arată un paradox statistic semnificativ. Conform datelor Eurostat, România deține cel mai mare procent de locuințe în proprietate personală din Uniunea Europeană, cu peste 94% dintre români fiind proprietari în 2024. În același timp, raportul indică și o problemă de densitate, țara având cea mai mare rată de locuințe aglomerate din întreaga Uniune Europeană, situată la nivelul de 41%.