Multe familii aleg să lase locuința unui singur copil, adesea cel care a oferit îngrijire părinților în perioada de bătrânețe. Deși proprietarii au dreptul de a dispune de bunurile lor prin vânzare, donație sau testament, Codul civil impune limite stricte pentru a proteja ceilalți moștenitori. Această protecție este garantată prin conceptul de rezervă succesorală, care asigură o parte minimă din avere pentru copiii, soți sau părinți, indiferent de voința celui care decedează.
Conform art. 1087 din Codul civil, copiii și soțul sau soția sunt moștenitori rezervatari, având dreptul la o cotă minimă. Rezerva fiecăruia este calculată la jumătate din partea pe care ar fi primit-o prin lege, conform art. 1088. De exemplu, dacă un părinte are doi copii și o singură casă, rezerva fiecăruia este de un sfert din valoarea imobilului. Părintele poate lăsa unui singur copil până la trei sferturi din valoarea casei fără a încălca drepturile celuilalt.
Pentru a evita procesele, una dintre cele mai sigure metode este vânzarea reală la prețul pieței. Dacă un copil cumpără casa prin transfer bancar, tranzacția este considerată vânzare, nu cadou, iar frații nu pot cere rezerva din casă. Un alt scenariu sigur este donația în limita cotității disponibile, cu mențiunea expresă de scutire de raport în actul notarial. Fără această clauză, copilul care primește casa ar putea fi obligat să aducă valoarea ei la masa succesorală.
O a treia variantă eficientă este obținerea acordului fraților direct la notar. Dacă ceilalți copii semnează consimțământul pentru transferul casei, aceștia nu mai pot contesta decizia ulterior. Codul civil, la art. 1091 alin. (4), prevede că prezumția de donație operează doar în cazul moștenitorilor care nu au consimțit la înstrăinare. Această metodă elimină riscul ca frații să solicite reducerea donației sau să atace testamentul pe motive de lipsă de discernământ a părinților.
Trebuie evitate vânzările fictive sau promisiunile verbale făcute de frați că nu vor cere moștenirea. Codul civil interzice înțelegerile asupra unei moșteniri care nu s-a deschis încă, deci promisiunile făcute în timpul vieții părinților nu au valoare juridică. De asemenea, contractele de întreținere sau vânzările cu păstrarea uzufructului sunt prezumate a fi donații până la proba contrarie, ceea ce le lasă pe celelalte părți posibilitatea de a cere rezerva în instanță.
În sistemul juridic român, regularea succesiunilor este un domeniu complex unde drepturile moștenitorilor rezervatari sunt protejate pentru a preveni excluderea totală a unor membri ai familiei din moștenire. Orice decizie de înstrăinare a bunurilor mari, precum locuințele, trebuie analizată cu atenție de un notar pentru a calcula exact cât poate primi un singur copil fără a afecta cotele legale ale celorlalți frați.