Rectorul Universității din București, Marian Preda, a evaluat nominalizarea lui Luca Niculescu pentru funcția de premier, considerând că acesta are șanse puțin mai mari de a obține o majoritate parlamentară decât ceilalți candidați. Deși a considerat decizia de a desemna un astfel de nume ca fiind una tardivă, expertul susține că, pentru prima dată după cinci luni, există posibilitatea de a forma un Executiv stabil. Această nominalizare a fost făcută de Nicușor Dan luni, 5 octombrie.
Luca Niculescu a fost desemnat pentru funcția de premier după consultări cu partidele și formațiunile politice parlamentare. Aceasta reprezintă a patra tentativă de desemnare a unui premier de către șeful statului, după ce precedentele trei încercări de a forma un nou guvern au eșuat. Marian Preda explică faptul că, într-un moment în care partidele parlamentare semnificative nu pot construi singure o majoritate, alegerea unui profil independent poate fi o soluție viabilă.
În analiza sa, rectorul a subliniat că ideea de tehnocrat a fost fetișizată în România, dar a precizat că eticheta relevantă în acest caz este cea de „independent”. El a explicat că, în contextul în care voturile primare sunt adesea voturi de tip „anti”, un premier care nu inspiră repulsie sau respingere are un avantaj strategic. Un astfel de lider poate obține voturile partidelor deoarece nu este perceput ca fiind de la ceilalți, evitând clivajele politice clasice.
Marian Preda a descris Luca Niculescu ca fiind un personaj echilibrat, beneficiind de un credit de încredere datorită experienței sale în zona de externe. Având în vedere că acesta a fost ambasador în Franța și secretar de stat, el deține competențe care acoperă relațiile cu Europa și Statele Unite. De asemenea, faptul că nu este asociat clar cu un partid specific, precum PSD sau PNL, îi facilitează poziționarea într-un spectru politic extrem de fragmentat.
Fragmentarea politică este o problemă majoră care afectează atât scena publică, cât și instituțiile de la nivelul puterii sau ale celor din spatele scenei. Conform rectorului, această diviziune se observă la nivelul președintelui, guvernului, Parlamentului și al partidelor, dar și în relația cu serviciile secrete sau sistemul de justiție. În prezent, România nu mai dispune de o unitate de comandă, ceea ce face ca formarea unei majorități să fie un proces extrem de dificil.
Situația politică din România este marcată de o fragmentare profundă a spectrului de putere, afectând atât decidenții aleși, cât și instituțiile de control. Această lipsă de coeziune între partidele parlamentare și alte forțe de influență face ca procesul de formare a unui guvern să fie unul de o complexitate ridicată, necesitând profiluri care să poată naviga între clivajele politice existente.