Sociologul Marian Preda a evaluat șansele lui Luca Niculescu de a obține votul Parlamentului pentru funcția de prim-ministru, considerând că acesta are posibilități mai ridicate decât ceilalți patru nominalizați din ultimele luni. Analiza sa subliniază faptul că profilul candidatului oferă un avantaj strategic în raport cu figurile politice anterioare. Această perspectivă vine într-un moment în care procesul de formare a unui guvern necesită un echilibru între forțele politice existente.
Marian Preda a descris decizia de a desemna pe Luca Niculescu ca fiind una bună, menționând că, deși nu este ideal ca în politică să existe prea mulți independenți la nivelul prim-ministrului, în acest caz situația este diferită. Sociologul a subliniat că acest fapt îi oferă candidatului o șansă reală de succes. Totuși, acesta a precizat că nominalizarea pare a fi una tardivă în contextul actual al deciziilor politice de la nivel național.
În opinia sa, Luca Niculescu este un personaj echilibrat, beneficiind de experiența acumulată în zona de externe. Sociologul a comparat parcursul acestuia cu cel al unor figuri precum Adrian Năstase sau Mircea Geoană, care au avut avantaje prin activitatea în diplomație. Luca Niculescu, fiind fost ambasador în Franța, este văzut ca un tehnocrat care deține un credit consistent de personalitate, nefiind însă complet străin de experiența guvernărilor trecute.
Un element crucial identificat de Marian Preda este faptul că Luca Niculescu nu este suficient de clar asociat cu un anumit partid politic. Această lipsă de afiliere directă este esențială într-un peisaj politic marcat de clivaje între PSD, PNL și USR. Deoarece este greu de susținut că acesta aparține unui grup specific, Luca Niculescu ar putea avea uși deschise pentru negocieri, depinzând însă de modul în care va gestiona discuțiile cu partidele.
Cu toate acestea, sociologul a avertizat că suportul pentru acest candidat pare a fi destul de redus în acest moment. Niculescu nu beneficiază de un sprijin solid din partea PSD sau PNL, iar autoritatea președintelui Nicușor Dan nu este considerată suficientă pentru a influența acești actori majori din procesul de negociere. Succesul său va depinde în mod direct de capacitatea de a naviga aceste relații complexe și de puterea de negociere pe care o va exercita.
Procesul de formare a unui guvern în România implică de obicei negocieri intense între partidele care dețin majoritatea în Parlament. În perioadele de instabilitate politică, alegerea unor lideri tehnocrați sau a unor figuri cu experiență diplomatică este o strategie utilizată pentru a încerca reducerea tensiunilor dintre marile forțe politice, precum PSD și PNL, care definesc clivajele principale în administrația publică.