Anul 1992 a reprezentat un moment de cotitură pentru România post-decembristă, fiind marcat de două evenimente majore: revenirea Regelui Mihai în țară și desfășurarea scrutinului electoral. În perioada 25-27 aprilie, Regele Mihai a reușit să revină în România după aproape 45 de ani de exil, un eveniment cu o încărcătură simbolică extrem de puternică pentru societatea română. Această vizită a avut loc după ce o tentativă anterioară, din anul 1990, fusese împiedicată de refuzul autorităților de a-i permite intrarea în țară.
În timpul celor trei zile petrecute în România, Regele Mihai a participat la o slujbă la Biserica Sfântul Gheorghe, situată în zona kilometrului zero din București. Momentul a fost marcat de prezența a zeci și sute de mii de oameni care au ieșit pe străzile Capitalei pentru a-l vedea. După această vizită scurtă, Regele Mihai a părăsit țara cu avionul pe data de 27 aprilie, încheind astfel o perioadă de contact direct cu românii după deceniile de absență.
La câteva luni de această revenire, pe 27 septembrie 1992, românii au votat pentru Parlament și pentru primul tur al alegerilor prezidențiale. Scrutinul a avut loc într-un peisaj politic transformat față de anul 1990, deoarece Frontul Salvării Naționale se fracturase în martie 1992. Această dispută internă a dus la formarea a două tabere distincte: Petre Roman a continuat conducerea FSN, în timp ce Ion Iliescu și susținătorii săi au înființat Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN).
În cadrul alegerilor prezidențiale, Ion Iliescu, care deținea deja funcția de președinte, nu a obținut majoritatea necesară din primul tur de votare. Aceasta a fost prima dată când șeful statului nu a fost ales direct în primul tur, fiind nevoit să intre în turul al doilea împreună cu Emil Constantinescu, candidatul Convenției Democrate Române (CDR). Ulterior, după încă două săptămâni de campanie, Ion Iliescu a fost ales din nou președinte pentru un mandat de patru ani.
Paralel cu scrutinul prezidențial, alegerile parlamentare au arătat o fragmentare politică mult mai mare decât în 1990. La Camera Deputaților, FDSN a ocupat primul loc cu un procent de 27,72% și 117 mandate, fiind urmat de CDR cu 20,01% și 82 de mandate. La Senat, FDSN a obținut 28,29% și 49 de mandate, în timp ce CDR a captat 20,16% și 34 de mandate, iar FSN a ajuns pe locul trei cu 10,39% și 18 mandate.
Deoarece niciun partid nu a reușit să obțină majoritatea necesară pentru guvernare, procesul de formare a unui nou cabinet a necesitat negocieri politice intense. În urma acestor discuții, Nicolae Văcăroiu a fost desemnat să devină premier. Această perioadă de tranziție a fost esențială pentru construirea instituțiilor democratice ale statului român și pentru stabilizarea sistemului politic într-un cadru de pluralism partitatic.