Manifestațiile din Europa și revoluțiile din Orientul Mijlociu sunt analizate ca expresii ale unei retrageri a consimțământului față de autoritate. În timp ce mișcările arabe din perioada 2010–2012 au vizat schimbarea de regimuri autoritare, protestele europene din toamna anului 2026 contestă calitatea guvernării și politicile de austeritate. Această fractură politică pune sub semnul întrebării capacitatea sistemelor actuale de a transforma votul în guvernare acceptată de cetățeni.
Modelul de dominație se structurează istoric prin trei piloni: forța, cunoașterea și afectul. În statul modern, armata reprezintă forța, școala funcționează ca aparat ideologic pentru cunoaștere, iar biserica a administrat dimensiunea afectivă. Astăzi, aceste mecanisme s-au complexificat prin poliție, servicii de informații, universități, platforme digitale și algoritmi de rețele sociale. Această reconfigurare permite controlul prin supraveghere, prin gestionarea atenției și prin administrarea emoțiilor colective de către lideri carismatici.
În Primăvara Arabă, frica a încetat să mai fie un instrument de guvernare sub presiunea indignării colective. Ruptura informațională a fost facilitată de rețelele sociale, care au oferit spațiu de coordonare. În loc de dictaturi clasice, în Europa din 2026 se observă o problemă de legitimitate socială. Cetățenii europeni nu mai sunt convinși de rezultatele economice ale sistemelor democratice, chiar dacă acestea funcționează legal, manifestând o disociere între procesul electoral și prosperitatea reală.
Controlul prin forță în democrațiile europene se exercită prin instituții civile, însă securitizarea este vizibilă. În Franța, la 17 octombrie 2026, ministerul de Interne a raportat 2.397 de arestări și 997 de polițiști și jandarmi răniți. La 24 octombrie, au fost mobilizați 70.000 de agenți, pe măsură ce mișcarea amențța cu violență urbană. Pericolul identificat este transformarea protestului social într-o problemă de securitate, tratându-l ca pe o amenințare la adresa ordinii publice.
Scrutinele din Serbia, Israel, Brazilia și Statele Unite din perioada 25 octombrie – 3 noiembrie 2026 oferă teste de legitimitate. În Serbia, Lista Studenților a câștigat alegerile cu 53,01% din voturi, înfrângând lista lui Aleksandar Vučić, care a obținut 38,98%. În Israel, blocul lui Netanyahu a obținut 53 de mandate din 120, fără a asigura o majoritate. Aceste rezultate arată că, deși votul produce un rezultat instituțional, el nu garantează automat acceptarea socială a puterii.
Contextul geopolitic și social rămâne tensionat, reflectând o perioadă de instabilitate a infrastructurilor și a serviciilor. În timp ce unele state se confruntă cu atacuri cibernetice care afectează sectorul comercial, alte instituții, precum vămi, suferă de lipsa personalului. Aceste probleme de funcționare, alături de crizele economice, contribuie la erodarea încrederii cetățenilor în capacitatea statelor de a gestiona eficient atât securitatea, cât și serviciile publice esențiale.