Planul de dezvoltare propus de Grigore Antipa pentru Delta Dunării este considerat de un model de gândire modernă, punând accent pe respectul față de procesele naturale. În loc să privească Delta ca pe un teritoriu ce trebuie cucit sau secat, cercetătorul a considerat-o o resursă vie, capabilă să genereze bogăție prin utilizare rațională. Această viziune se concentrează pe integrarea dintre regimul de inundații, productivitatea bălților și chiar adâncimea navigabilă a fluviului.
Grigore Antipa a subliniat importanța fundamentelor științifice în gestionarea regiunii, avertizând că orice abatere de la studii obiective poate duce la greșeli ireparabile. El considera că inundațiile nu reprezintă o nenorocire, ci un belșug, și a criticat ideile speculative de a seca Delta pentru profit imediat. Pentru el, bălțile nu sunt teren irosit, ci o formă de infrastructură naturală care trebuie protejată și înțeleasă prin studiu riguros.
În viziunea sa, comunitățile locale nu sunt un obstacol în calea progresului, ci reprezintă păzitorii naturali ai locului. Planul său prevedea o colonizare adaptată la viața de baltă, cu case ridicate pe piloni înalți și sate protejate prin diguri submersibile. Statul urma să sprijine pescarii prin credite și unelte, astfel încât aceștia să poată trăi din resursele naturale fără a distruge echilibrul ecosistemului de care depind.
Un aspect esențial al teoriei sale este utilizarea mecanismelor naturale pentru menținerea navigabilității. În 1938, el a demonstrat că adâncimea poate fi menținută fără lucrări mecanice, folosind pur și simplu curentul litoral care transportă aluviunile. Această abordare de a lucra împreună cu natura este acum o practică recunoscută, evitând soluțiile radicale care ar fi putut transforma Delta într-o utopie a secării totale.
Evoluția actuală a confirmă validitatea acestor idei, evidențiată prin proiecte de renaturare precum cel de la Mahmudia. În zona de lângă Murighiol, prin implicarea comunității și a organizațiilor, au fost redate naturii circa 924 de hectare din fostul polder agricol Carasuhat. Această inițativă a demonstrat că restabilirea conexiunii cu Dunărea aduce beneficii atât pentru biodiversitate, cât și pentru activitățile de pescuit și turism.
Delta Dunării este în prezent cea mai mare și mai bine păstrată zonă umedă din Europa, fiind recunoscută ca sit UNESCO și Rezervație a Biosferei. Această zonă protejată adăpostește cel mai întins stufăriș compact de pe lume și funcționează ca un sistem natural de purificare a apei. În contextul european actual, reglementările precum Legea restaurării naturii pun un accent tot mai mare pe astfel de ecosisteme vitale.