Guvernul Ungariei urmează să dezvăluie miercuri identitatea a zeci de mii de informatori care au colaborat cu serviciile de securitate ale fostului regim comunist. Această măsură este menită să ajute societatea să se confrunte cu trecutul și să consolideze încrederea în instituțiile statului. Procesul de publicare vizează documentele colectate în perioada 1945-1989, când rețeaua de supraveghere era utilizată pentru reprimarea disidenței și monitorizarea populației.
În perioada de funcționare a regimului, serviciile de securitate au utilizat o rețea extinsă pentru a controla societatea și a opri orice formă de opoziție. Mulți cetățeni au fost șantați sau constrânși să raporteze despre vecini, colegi, prieteni sau chiar membri ai propriei familii, în timp ce alții au ales colaborarea pentru a obține avantaje personale. Amploarea acestui sistem de supraveghere a fost ascunsă publicului timp de decenii, dosarele fiind păstrate în subsolul Arhivelor Istorice ale Serviciilor de Securitate ale Statului.
Acest demers reprezintă o promisiune electorală a lui Péter Magyar, care a anunțat publicarea arhivelor în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare din aprilie. După preluarea puterii, guvernul a adoptat în septembrie o lege care stabilește cadrul necesar pentru acest proces de dezvăluire. Conform sondajelor de opinie, peste două treimi dintre cetățeni susțin această inițiativă. Deși publicarea era programată inițial pentru aniversarea Revoluției din 1956, termenul a fost amânat până pe 4 noiembrie.
Noua bază de date va permite căutările online, transformând arhivele într-unul dintre cele mai transparente sisteme din fostul bloc estic. Istoric, István Papp, director al departamentului academic al arhivelor, susține publicarea, dar avertizează asupra impactului personal asupra familiilor. Se estimează că din aproximativ 60.000 de persoane menționate în documente, doar 9.000 au dosare detaliate, verificări de antecedente și declarații. Restul documentelor vor fi anonimizate în februarie pentru a proteja datele privind sănătatea sau viața privată.
Impactul social al acestor dezvăluiri este unul profund, deoarece unii supraviețuitori, precum Miklós Kiss, consideră că procesul ar fi trebuit început mult mai devreme. El avertizează că oamenii vor descoperi existența unor trădători în fiecare familie, cartier sau stradă. Documentele sunt atât de voluminoase încât ar putea avea o lungime de 4,8 kilometri. Totuși, István Papp precizează că arhiva ungară este mai redusă decât cele din Polonia sau România, deoarece multe dosare au fost distruse în 1956 sau în timpul tranziției din 1989.
În procesul de declasificare a arhivelor din Europa de Est, țările din fostul bloc comunist au adoptat strategii diferite. Germania de Est a permis accesul la arhivele Stasi încă din 1992, Republica Cehă a făcut același lucru în 2003, iar Letonia a publicat dosarele informatorilor în 2018. Ungaria urmează să finalizeze acest proces de transparență, deși volumul de informații disponibile rămâne parțial limitat de distrugerea documentelor în perioadele de instabilitate politică de la sfârșitul secolului trecut.