O pereche de castori eliberați în sălbăticie în martie 2025 a reușit să construiască un baraj de 35 de metri lungime într-un singur an. Această structură a fost creată în zona Studland, Dorset, Anglia, transformând o pădure densă și umbrită într-o zonă umedă funcțională. Lucrarea acestor animale a permis formarea unui iaz care reține apa, oferind un refugiu vital pentru diverse specii de animale în timpul perioadelor de secetă.
Procesul de transformare a ecosistemului a fost observat prin intermediul camerelor de monitorizare, care au surprins diverse specii de animale profitând de noul habitat. O vidră a fost filmată în timp ce pescuiat, iar o bufniță de hambar a fost surprinsă vânând în zona formată. Pe lângă aceste mamifere, voluntarii au înregistrat prezența unor cănărași și a unor găinușe de baltă, confirmând diversificarea viețuitoarelor în această nouă zonă umedă.
Construcția barajului a adus schimbări semnificative și asupra structurii pădurii, deoarece doborârea unor copaci a permis luminii solare să pătrundă în zonele care erau anterior puternic umbrite. Gen Crisford, responsabila pentru proiectul zonelor umede din cadrul National Trust, a declarat că efectul asupra ecosistemului într-un timp atât de scurt este uimitor. Aceste modificări au creat oportunități noi pentru dezvoltarea plantelor și a animalelor specifice mediilor umede.
Perechea de castori făcea parte dintr-un grup de patru exemplare europeni relocați din Scoția, sub prima autorizație specială acordată în Anglia pentru eliberarea acestor animale în sălbăticie. Procesul de acomodare a fost unul complex, deoarece noii veniți au intrat pe un teritoriu deja ocupat de o altă pereche de castori care apăruse în 2024. În timpul căutării unui loc potrivit, femela a ajuns chiar și în apropierea zonei de coastă de la Swanage, fiind readusă de echipele de conservare.
Din punct de vedere al utilității practice, National Trust a raportat că barajul construit de castori contribuie și la protejarea unui drum din apropiere în momentele cu ploi abundente. Deși camerele de monitorizare au surprins perechea de castori împerechindu-se, până în august 2026 nu a fost observat niciun pui rezultat din această uniune. În schimb, o altă familie de castori, deja stabilită la lacul Little Sea, a reușit să aducă pe lume doi pui în acel an.
Relocarea speciilor de castori în ecosisteme controlate reprezintă o metodă de restaurare a biodiversității și de gestionare a resurselor de apă. Prin crearea de zone umede naturale, aceste animale ajută la menținerea nivelului de umiditate în sol și la prevenirea efectelor devastatoare ale secetei asupra faunei locale. Acest model de intervenție oferă indicii importante despre modul în care natura se poate auto-regla prin reintroducerea speciilor cheie.