O echipă internațională de cercetători a descoperit că sute de mii de tone de deșeuri radioactive, provenite din Europa, au fost aruncate în Oceanul Atlantic timp de peste trei decenii. Expedițiile recente au confirmat prezența unor numeroase butoaie degradate și corodate la adâncimi de mii de metri, de unde materialele periculoase par să se scurgă direct pe fundul oceanului. Această situație pune sub semnul întrebării siguranța ecosistemelor marine din zonele afectate de aceste depozite abandonate.
Între anii 1949 și 1982, autoritățile au depozitat în Atlantic peste 200.000 de butoaie care conțineau deșeuri radioactive de nivel scăzut, cunoscut sub denumirea de LLW. Cantitatea totală de materiale aruncate a depășit 150.000 de tone, fiind plasate la adâncimi cuprinse între 3.000 și 5.000 de metri. La acea vreme, fundul oceanului era considerat o soluție adecvată pentru eliminarea acestor materiale, însă standardele de siguranță de astăzi sunt mult mai stricte.
Proiectul NODSSUM, care reunește experți în fizică nucleară, geologie și oceanografie, a organizat expediții pentru a monitoriza aceste situri. În iunie 2025, nava L'Atalante a cartografiat 3.355 de butoaie folosind vehiculul autonom UlyX, în timp ce în mai 2026, nava Pourquoi Pas? a utilizat submersibilul Nautile pentru scufundări de peste 4.700 de metri. Cercetătorii au observat că butoaiele au devenit refugii pentru viețuitoare precum anemone, bureți, pești și crustacee, integrându-se într-un ecosistem local.
Analizele efectuate pe probele de apă și sedimente au indicat prezența unor substanțe periculoase, precum cobalt-60, niobiu-94, cesiu-137 și americiu-241. Nivelurile de radiații detectate sunt mai ridicate decât cele așteptate în urma testelor nucleare atmosferice sau a accidentelor nucleare. Deși există riscul ca aceste materiale să fie absorbite de organismele marine, cercetătorii au observat că nivelurile de radiații scad rapid pe măsură ce se îndepărtează de containerele corodate.
Echipa de cercetare a colectat probe din zonele în care organismele intră în contact direct cu butoaiele pentru a vedea dacă contaminarea este măsurabilă. Deși instrumentele de pe nave nu au prezentat semne de contaminare, rezultatele vor determina dacă aceste structuri artificiale reprezintă un pericol real pentru lanțul trofic. Studiile actuale încearcă să determine dacă substanțele precum izotopii de plutoniu sau tritiul rămân izolate sau dacă se dispersează în mediul înconjurător.
Gestionarea deșeurilor radioactive a devenit o problemă globală odată cu extinderea utilizării energiei nucleare în medicină, industrie și cercetare în a doua jumătate a secolului XX. În prezent, Agenția Internațională pentru Energie Atomică recomandă izolarea deșeurilor de nivel scăzut în containere rezistente pentru perioade de cel puțin câteva sute de ani. În perioada depozitării în Atlantic, însă, se spera ca radionuclizii cu viață scurtă să se dezintegreze înainte ca materialele să afecteze mediul.