O nouă analiză a datelor colectate de cercetătorii de la Universitatea din Virginia a scos la iveală un tipar neobișnuit în cazul amintirilor despre viețile anterioare. Studiul s-a concentrat pe situațiile în care copiii raportează detalii despre viața unor persoane decedate, fenomen cunoscut sub numele de Cazuri de Tip Reîncarnare (CORT). Rezultatele arată că durata dintre moartea persoanei și nașterea noului copil variază semnificativ în funcție de modul în care a survenit decesul anterior.
Cercetătorii au examinat o bază de date vastă, formată din 1.678 de cazuri în care a fost identificată o Persoană Anterioară cu nume propriu. Din acest total, 1.319 cazuri au oferit date despre timpul scurs între evenimente, rezultând o valoare mediană a timpului de pauză de 16 luni. Analiza a demonstrat că, atunci când moartea persoanei decedate a fost bruscă sau neașteptată, intervalul de timp până la nașterea copilului a fost considerabil mai scurt.
În situațiile în care decesul a fost complet neașteptat, timpul median de pauză a fost de doar 12 luni. Această cifră reprezintă o scădere de aproximativ 43% față de cazurile în care moartea a fost anticipată, unde media a fost de 21 de luni. Saeedeh Sadeghi, autor principal și cercetător în neuroștiințe cognitive de la Universitatea din Virginia, a subliniat că aceste tipare sunt dificil de explicat prin simple fantezii sau invenții.
Efectul observat a rămas constant chiar și după ce echipa de cercetare a luat în calcul factori precum statutul social, credințele religioase sau nivelul de acuratețe al declarațiilor. Psihologul social Philip Cozzolino a menționat că acest tipar a fost mai puternic în familiile ale căror religii nu susțineau conceptul de reîncarnare. Această constatare sugerează că rezultatele nu pot fi atribuite pur și simplu influențelor culturale sau presiunilor sociale.
Deși studiul nu constituie o dovadă certă a existenței reîncarnării, cercetătorii notează că mecanismele psihosociale convenționale nu explică acest corelat. În tradițiile hinduise, budiste sau ale indigenilor din America de Nord, se consideră că o moarte bruscă lasă obligații sau intenții nerezolvate. Această idee ar putea crea un impuls mai puternic către renaștere, oferind o posibilă explicație pentru viteza cu care apare noul copil.
Fenomenul amintirilor despre vieți trecute este studiat de decenii, în special prin activitatea Diviziei de Studii Perceptuale de la Universitatea din Virginia, care colectează date încă din anii 1960. Deși știința modernă nu a oferit încă dovezi ferme despre ce se întâmplă cu conștiința după deces, aceste cercetări sistematice continuă să exploreze limitele dintre psihologie și metafizică.