Premierul Spaniei, Pedro Sánchez, a luat decizia de a convoca alegeri anticipate pentru data de 29 noiembrie, într-un efort de a-și salva capitalul politic. Această mișcare surprinzătoare vine după ce guvernul a suferit o înfrângere parlamentară majoră, fiind incapabil să treacă anumite măsuri legislative esențiale. Sánchez urmărește prin acest pas obținerea unei „majorități progresiste mult mai largi” pentru a stabiliza un executiv care a funcționat într-o stare de criză politică permanentă.
Declanșatorul principal al acestei decizii a fost respingerea decretelor de urgență propuse de guvern pentru combaterea crizei locuințelor. Proiectul a fost blocat în Parlament de cei șapte deputați ai partidului separatist catalan conservator Junts, de care depindea sprijinul guvernului din 2023. Această situație a lovit un guvern a cărui majoritate parlamentară devenise deja fragilă, în contextul în care executivul se confruntă și cu scandaluri de corupție asociate Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE).
Problema locuințelor a devenit o temă centrală după cazul Maricarmen Abascal, o femeie de 87 de ani a cărei evacuare forțată a declanșat proteste masive. Conform estimărilor Băncii Centrale a Spaniei, țara traversează un deficit locativ de aproximativ 750.000 de unități, cifra urmând să depășească un milion până în 2028. În acest context, prețurile imobiliare au crescut de trei ori mai rapid decât salariile, iar locuințele sociale reprezintă doar 1,7% din fondul locativ, un nivel extrem de scăzut în Uniunea Europeană.
Pe lângă criza imobiliară, guvernul este presat de situația migrației masive către enclava Ceuta, unde peste 70.000 de persoane au trecut din Maroc la sfârșitul lunii iulie. Deși autoritățile au declarat că situația este sub control, în orașul cu aproximativ 80.000 de locuitori se află încă cel puțin 10.000 de migranți. Această presiune a forțat o schimbare în politica de azil a lui Sánchez, vizând accelerarea procedurilor de expulzare și reguli mai stricte, măsuri care au fost criticate de organizațiile pentru drepturile omului.
Pe planul electoral, Partidul Popular (PP) este considerat favorit, însă partidul Vox înregistrează o creștere semnificativă, ajungând la peste 18% din intențiile de vot. Liderul Vox, Santiago Abascal, cere prioritate pentru cetățenii spanioli și o politică de „remigrație” a străinilor. Această ascensiune a dreptei pune într-o poziție dificilă pe liderul PP, Alberto Núñez Feijóo, care trebuie să echilibreze nevoia de a atrage alegători de centru cu necesitatea de a colabora cu partide care promovează un discurs mult mai radical.
Instabilitatea politică din Spania este marcată de faptul că guvernul funcționează încă pe baza bugetului din 2023, neavând un document nou aprobat pentru întregul mandat. Această situație de blocare legislativă reflectă dificultățile de coaliție cu partidele regionale, precum Junts, care au început să își retragă sprijinul pentru proiectele de guvernare. Lipsa unui buget actualizat și fragilitatea alianțelor parlamentare au transformat administrația lui Sánchez într-un model de guvernare extrem de instabil.