Noile cercetări efectuate de astronomi sugerează că procesul de transformare a Soarelui într-o pitică albă ar putea duce la distrugerea stabilității Sistemului Solar mult mai repede decât se anticipa anterior. Studiile, care au fost publicate în revista The Astrophysical Journal Letters, indică faptul că pierderea de masă a stelei ar putea provoca modificări violente ale orbitelor planetare. Această descoperire vine după ce noile simulări au contrazis calculele vechi care prevedeau o stabilitate de aproximativ 100 de miliarde de ani.
Echipa de cercetători de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) și Universitatea din Michigan a utilizat aproape 700 de simulări pentru a analiza evoluția finală a Sistemului Solar. Rezultatele arată că Soarele nu va pierde materie într-un mod uniform, ci prin mii de reprize neregulate de eliminare a materialului. Fiecare astfel de eveniment modifică viteza și poziția stelei, afectând direct forța de atracție gravitațională pe care aceasta o exercită asupra planetelor din sistemul nostru.
În cadrul celor 48 de simulări considerate cele mai realiste, orbitele planetelor gigantice au început să se intersecteze mult mai devreme decât se presupunea. În 40% dintre aceste scenarii, planetele erau deja puternic destabilizate în momentul în care Soarele devenea o pitică albă. Cercetătorii au observat că Uranus și Neptun ar putea să-și schimbe pozițiile, în timp ce unele planete s-ar putea apropia periculos de orbita lui Jupiter, alterând structura actuală a sistemului.
Un aspect alarmant evidențiat de astrofizicieni este faptul că Saturn ar putea fi chiar expulzat din Sistemul Solar, devenind o planetă rătăcitoare. În nouă din zece simulări efectuate, cel puțin o planetă gigantică este aruncată în spațiul interstelar. În 90% dintre modelele studiate, Sistemul Solar suferă o destabilizare majoră în maximum trei miliarde de ani după transformarea Soarelui, ceea ce ar putea însemna un sfârșit în mai puțin de zece miliarde de ani de acum.
Impactul acestor descoperiri este major, deoarece aproximativ 97% dintre stele își încheie existența printr-un proces similar cu cel al Soarelui. Cercetătorii de la Caltech au subliniat că imaginea unei retrageri liniștite a sistemelor planetare este un mit, deoarece pierderea de masă nu este un proces uniform. Acest lucru schimbă complet modul în care astronomii înțeleg soarta numeroaselor sisteme planetare din Univers care sunt asemănătoare cu cel în care ne aflăm.
În prezent, Pământul are o vârstă de aproximativ 4,5 miliarde de ani și se estimează că va deveni nelocuibil peste un miliard de ani. Ulterior, peste 6-7 miliarde de ani, planeta ar putea fi înghițită de Soare, în momentul în care acesta se va transforma într-o gigantă roșie. Această etapă de expansie masivă a stelei va marca o transformare radicală a mediului din care face parte planeta noastră.