O schimbare semnificativă de strategie a fost observată în rândul migranților care au intrat în exclava Ceuta pe 30 și 31 iulie, în această vară. Mulți dintre cei care solicită azil în Spania invocă acum persecuția din cauza orientării lor sexuale pentru a evita întoarcerea în Maroc. În acest context, autoritățile spaniole nu dețin încă date oficiale despre numărul exact de membri ai comunității LGBTQ+ din rândul celor mii de persoane care au sosit în regiune.
Situația este complexă, deoarece în Maroc relațiile sexuale între persoane de același sex sunt pedepsite conform articolului 489 din Codul penal. Această lege prevede pedepse cuprinse între șase luni și trei ani de închisoare. Din acest motiv, persoanele care dovedesc un risc real de persecuție pot avea motive legitime pentru protecție internațională. Totuși, guvernul Spaniei subliniază că procesul de evaluare trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și clar pentru fiecare solicitant.
Datele furnizate de surse din cadrul poliției indică faptul că aproximativ 70% dintre cererile recente de azil invocă persecuția pe motiv de orientare sexuală. Această tendință a apărut după ce, în primele perioade, motivele invocate erau predominant economice, precum lipsa locurilor de muncă. Raúl Piera, delegat al Sindicatului Unificat al Poliției (SUP), a observat că, deși la început motivele erau variate, ulterior s-a constatat că doi din trei solicitanți au invocat persecuția LGBTQ+.
Procesul de verificare a acestor cereri este unul extrem de riguros și complicat pentru specialiștii de la Oficiul pentru Azil și Refugiu. Autoritățile realizează interviuri și chestionare ample, care pot ajunge până la cincisprezece pagini, pentru a evalua coerența relatărilor. Deoarece nu există o dovadă fizică unică pentru orientarea sexuală, experții analizează circumstanțele personale, eventualele amenințări și documentele prezentate. Doar cinci imigranți care au intrat în Ceuta în urma invaziei de vară ar fi reușit până acum să obțină statutul de refugiat pe acest motiv.
Ministrul de Interne, Fernando Grande-Marlaska, a menționat că au fost admise spre examinare aproape 1.200 de cereri de protecție internațională în Ceuta. Din acest număr, aproximativ 700 de cazuri au fost deja soluționate, multe persoane alegând să se întoarcă voluntar în Maroc după ce au aflat că nu au dreptul la protecție. În prezent, se estimează că în Ceuta mai rămân aproximativ 10.000 de imigranți care au intrat în urma evenimentelor de la sfârșitul lunii iulie.
În cadrul sistemului de azil din Uniunea Europeană, evaluarea riscului de persecuție este un pilon central pentru acordarea protecției internaționale. Autoritățile trebuie să determine dacă există o teamă întemeiată de represalii în țara de origine, fără a fi obligatoriu ca persoana să fi suferit deja o agresiune fizică. Această analiză vizează confirmarea faptului că solicitantul se confruntă cu un risc documentat de tratament discriminator sau penal în cadrul societății de unde provine.