O simplă scanare a fundului de ochi ar putea oferi indicii esențiale despre ritmul în care îmbătrânește organismul unei persoane. Cercetătorii de la Universitatea Națională din Seul au publicat în revista GeroScience un studiu care demonstrează că imaginile retiniene pot fi folosite pentru a estima vârsta și pentru a identifica diferențe legate de îmbătrânirea biologică. Această metodă se bazează pe tehnologia numită „diferența de vârstă retiniană” (RAG - Retinal Age Gap).
Tehnologia RAG utilizează modele de inteligență artificială care au fost antrenate pe un volum masiv de imagini ale retinei pentru a estima vârsta subiectului prin analiza aspectului ochiului. Retina este considerată un element crucial de către cercetători deoarece reprezintă o extensie a sistemului nervos și conține vase de sânge care reflectă starea generală de sănătate. Astfel, imaginile pot surprinde modificări relevante atât pentru sănătatea oculară, cât și pentru starea întregului organism.
În cadrul cercetării, echipa a introdus în sistem un total de 29.530 de scanări retiniene, colectate de la 7.535 de participanți. Modelul a fost ulterior testat pe un alt set de date format din 14.832 de scanări, provenite de la 7.416 persoane diferite. Rezultatele au indicat faptul că sistemul poate estima vârsta cronologică reală cu o eroare medie cuprinsă între 2,5 și 2,7 ani, performanță comparabilă sau chiar superioară configurațiilor anterioare ale modelului RAG.
Analiza a evidențiat asocieri între valorile mai mari ale RAG și factori precum diabetul, fumatul sau cataracta. În cazul persoanelor cu diabet, diferența calculată a fost de aproximativ 2,52 ani, în timp ce pentru fumătorii actuali asocierea a fost de circa 0,5 ani. De asemenea, cataracta a fost legată de o diferență de aproximativ 1,86 ani, deși cercetătorii precizează că opacifierea cristalinului poate influența claritatea imaginilor și, implicit, performanța algoritmului.
Pentru a îmbunătăți precizia, cercetătorii au adaptat algoritmul pentru a include atât imagini de la ochi sănătoși, cât și de la pacienți cu afecțiuni ale retinei sau ale nervului optic. Un aspect important este utilizarea „învățării multitasking”, prin care modelul estimează vârsta și identifică sexul în același timp. Această abordare ajută la luarea în calcul a diferențelor dintre bărbați și femei, reducând astfel sursele de eroare în procesul de estimare a vârstei.
Deși metoda este promițătoare, autorii subliniază că RAG este momentan mai utilă pentru caracterizarea la nivel de populație decât pentru evaluarea riscului la nivel individual. Este necesară o validare longitudinală, urmărind aceleași persoane pe perioade lungi, pentru a vedea dacă scorul RAG reflectă schimbările biologice reale și răspunsul la tratamente. În prezent, nu poate fi utilizată ca o măsurătoare definitivă a vârstei biologice fără studii suplimentare de comparare cu biomarkeri consacrați.