Satul medieval Civita di Bagnoregio, situat în provincia Viterbo, se confruntă cu o degradare geologică accelerată care amenință integritatea așezării. Deși este o destinație turistică de mare impact, primind aproximativ 500.000 de vizitatori anual, localitatea are doar 14 locuitori permanenți. Fenomenul de eroziune și alunecările de teren afectează stânca pe care este construit satul, provocând retragerea versanților cu o valoare de 6-7 centimetri în fiecare an, fapt ce a dus la supranumele de „orașul care moare”.
Procesul de degradare este explicat de geologul Claudio Margottini, care studiază zona de aproximativ 40 de ani. Acesta subliniază că ritmul transformărilor este neobișnuit de rapid, comparând evoluția teritoriului cu un film, nu cu o fotografie. Din secolul al XVIII-lea până în prezent, partea superioară a stâncii s-a redus cu circa 18%, iar creasta de la podul pietonal s-a coborât cu aproximativ 40 de metri față de nivelul de în anul 1740. Această instabilitate este cauzată de eroziunea argilelor de la bază.
Geologia zonei este complexă, având la bază sedimente marine vechi și materiale vulcanice depuse acum aproximativ 500.000 de ani. Apa de ploaie pătrunde prin fisurile din tuf și ajunge la stratul argilos, reducând rezistența întregului masiv. Acest proces ciclic face ca blocurile de tuf să rămână suspendate până când se prăbușesc. La acest fenomen se adaugă și activitatea seismică din regiune, care contribuie la extinderea fisurilor din stâncă și expunerea unor noi suprafețe la intemperii.
Pentru a contracara acest pericol, guvernul italian a alocat suma de 3 milioane de euro pentru lucrări de consolidare. Specialiștii vor instala bare de oțel care vor traversa masivul de la nord la sud pentru a limita deformarea, în special în zona unde podul pietonal se unește cu satul. În paralel, vor fi efectuate lucrări la baza versantului pentru a reduce eroziunea argilelor. Obiectivul principal nu este oprirea proceselor naturale, ci încetinirea lor pentru a proteja locuințele care sunt acum mai aproape de marginea de prăbușire.
În ciuda riscurilor, autoritățile plănuiesc să transforme această vulnerabilitate într-un avantaj prin crearea unui geoparc care să includă și alte localități construite pe tuf, precum Vitorchiano sau Bomarzo. Civita di Bagnoregio este monitorizată constant de diverse instituții, inclusiv La Sapienza din Roma și Universitatea din Bologna. În prezent, satul este și implicat în Proiectul Eidos, care aduce lucrări de artă contemporană în spații istorice, precum o cisternă romană, pentru a dezvolta latura culturală a zonei.
Aceste tipuri de intervenții de consolidare a terenurilor fragile sunt necesare în zonele cu risc geologic ridicat, unde structurile de piatră și sedimentele vulcanice sunt expuse eroziunii hidrice și seismice. Monitorizarea prin scanări laser și investigații seismice devine esențială pentru a anticipa mișcările masivului stâncos și pentru a proteja patrimoniul istoric aflat în zone de vulnerabilitate extremă.