Profesorii universitari americani Robert Hall și Michael Woodford au fost declarați câștigătorii Premiului Nobel pentru economie din acest an. Această distincție vine ca o recunoaștere oficială pentru deceniile de muncă depusă de cei doi cercetători în dezvoltarea unor modele fundamentale de stabilizare economică. Modelele create de aceștia sunt utilizate în prezent la nivel global de către instituții precum băncile centrale și ministerele de finanțe din întreaga lume.
John Hassler, președintele Comitetului pentru Premiul în Științe Economice, a subliniat importanța contribuției celor doi laureați. Conform acestuia, datorită lucrărilor lor, societatea este acum mai bine pregătită pentru gestionarea șocurilor economice majore. Acestea pot include fenomene precum crizele energetice sau schimbările bruște care apar în ceea ce privește nivelul de consum al gospodăriilor. Contribuția lor oferă instrumente esențiale pentru navigarea perioadelor de instabilitate.
Una dintre concluziile fundamentale ale lui Robert Hall și Michael Woodford este legată de modul în care se menține stabilitatea economică. Laureații susțin că acest proces nu poate fi realizat prin aplicarea unor teorii de tip „de sus în jos” privind funcționarea economiei. În schimb, stabilitatea depinde de luarea în considerare a milioanele de decizii luate la nivel microeconomic de către întreprinderi și gospodării. Aceste acțiuni individuale sunt motorul real al sistemului.
În cadrul unei conferințe de presă, Woodford, profesor la Universitatea Columbia în vârstă de 70 de ani, a oferit detalii suplimentare despre abordarea lor. Acesta a declarat că autoritățile nu ar trebui să privească stabilizarea economiei ca pe un demers realizat pur și simplu prin acționarea unor pârghii de control. Acest proces nu trebuie desfășurat independent de modul în care actorii din economie înțeleg funcționarea sistemului. Înțelegerea acestui mecanism este crucială pentru succesul politicilor aplicate.
Premiul Sveriges Riksbank în Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel este singurul dintre cele cinci premii Nobel care nu a fost instituit prin testamentul din 1895. Spre deosebire de celelalte, acesta a fost creat de banca centrală a Suediei și reprezintă ultima distincție acordată în cursul anului. Istoricul acestui premiu arată o dominanță a cercetătorilor din Statele Unite, majoritatea laureaților de până în acest moment provenind din acest stat.
Distincția de anul trecut a fost acordată lui Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt pentru studiile lor despre „distrugerea creatoare”. Acei cercetători au analizat modul în care noile metode de producție și tehnologiile pot stimula creșterea economică și nivelul de trai. Această evoluție a premiului subliniază interesul constant pentru mecanismele care susțin prosperitatea și adaptarea economiilor la schimbările tehnologice constante.