Mișcarea studențească Lista Studenților a obținut o victorie electorală spectaculoasă în Serbia, pregătindu-se acum să înceapă negocierile pentru formarea unui guvern. Această formare politică, care nu deține experiență în administrarea statului, urmărește să inverseze tendința de autoritarism care a caracterizat guvernarea naționalistă din țară în ultimii 14 ani. Susținătorii mișcării au ieșit în stradă luni, în urma înfrângerii zdrobitoare a fostului președinte Aleksandar Vučić, marcând un moment de cotitură în politica sârbă.
Aleksandar Vučić a recunoscut înfrângerea sa duminică seară, punând capăt dominației sale asupra scenei politice din Serbia. Acest rezultat vine după doi ani de proteste constante, declanșate în urma unui accident tragic la gara din Novi Sad, unde 16 persoane și-au pierdut viața după prăbușirea unui acoperiș. În orașul Novi Sad, unde a luat naștere mișcarea, cetățenii au dat jos un steag cu imaginea lui Vojislav Šešelj, condamnat pentru crime de război, simbolizând o ruptură cu trecutul.
Cercetătorul Aleksandar Matković explică faptul că succesul Lista Studenților provine dintr-un proces de educație politică colectivă desfășurat în universități. În perioada 2024-2025, studenții au organizat blocaje și dezbateri lungi, de până la șase ore, despre economie, resurse naturale și influența oligarhilor. Această formă de schimb de informații și formare a opiniilor a permis crearea unui program comun care a depășit partidele liberale tradiționale, fără a recurge la structuri de tip lider puternic.
Lista Studenților funcționează după un model de autoguvernare colectivă, fiind o mișcare fără un lider centralizat. La scrutinul de duminică, cetățenii au ales o listă formată din 250 de candidați, dintre care 134 dețin titlul de doctor și 44% sunt femei. Estimările indică faptul că între 135 și 140 de persoane din această listă vor obține mandate parlamentare, contestând astfel monopolul partidelor tradiționale care au avut dificultăți în a atinge pragul electoral.
Mișcarea a reușit să unească grupuri cu orientări ideologice diverse, de la stânga la dreapta, sub umbrela opoziției față de corupția asociată cu Aleksandar Vučić. Această unitate a fost alimentată de nemulțumirile legate de exploatarea resurselor, precum litiul de către companii precum Rio Tinto, și de vulnerabilitatea partidelor de opoziție în fața puterii financiare internaționale. Acum, grupul trebuie să decidă cine va fi candidatul pentru funcția de prim-ministru și cine va susține viitorul președinte.
Fenomenul de autoorganizare din Serbia apare într-un context de „policriză” globală, caracterizat prin crize interconectate de mediu, educație și locuințe. În timp ce în alte țări europene, precum Franța, Italia sau Spania, protestele sunt adesea fragmentate, modelul sârb de inteligență colectivă ar putea servi drept studiu de caz pentru restul continentului. Succesul acestui experiment democratic depinde de capacitatea studenților de a menține energia în parlament fără a compromite structura lor descentralizată.