Măsurătorile recente efectuate în Antarctica arată o evoluție semnificativă a stratului de ozon, indicând faptul că gaura din această zonă a fost printre cele mai mici din ultimele decenii în anul 2025. Această progresie pozitivă vine după aproape 40 de ani de la momentul în care statele lumii au început procesul de eliminare a substanțelor toxice. Datele recente confirmă că direcția de recuperare a atmosferei este acum clar vizibilă la nivel global.
Stratul de ozon, situat în stratosferă la o altitudine de aproximativ 15-30 de kilometri, acționează ca un scut protector împotriva radiațiilor ultraviolete periculoase emise de Soare. În mod regulat, dimensiunea găurii de deasupra Antarcticii variază în funcție de anotimp, atingând dimensiuni maxime între jumătatea lunii septembrie și începutul lui octombrie. În anul 2025, situația a fost mult mai favorabilă decât media înregistrată în perioada 1990-2010, conform datelor furnizate de OMM.
Problema degradării acestui scut protector a devenit critică în anii '70 și '80, când cercetătorii au observat o subțiere severă a stratului de ozon. Principalii factori responsabili au fost identificate drept clorofluorocarburile, cunoscute sub denumirea de CFC-uri, care erau utilizate masiv în aerosoli, solvenți și sisteme de refrigerare. Odată eliberate în stratosferă, aceste gaze sintetice eliberau clor, un element care distruge direct moleculele de ozon din atmosferă.
Pentru a stopa acest dezastru, în 1987 a fost semnat Protocolul de la Montreal, un acord internațional prin care utilizarea substanțelor nocive a fost eliminată treptat. Deși procesul de refacere este unul lent, deoarece aceste gaze pot rămâne în atmosferă pentru perioade foarte lungi, tendința pe termen lung este una de recuperare. Celeste Saulo, secretarul general al Organizației Meteorologice Mondiale, a declarat că stratul de ozon se recuperează treptat încă din anul 2000.
În ciuda optimismului, profesorul John Pyle, chimist specializat în studiul atmosferei, avertizează că procesul de vindecare va dura și că o refacere completă este probabilă abia în a doua jumătate a acestui secol. Acest lucru se datorează duratei de viață extrem de mare a gazelor care au ajuns deja în atmosferă. De asemenea, variațiile anuale cauzate de condițiile atmosferice înseamnă că un singur an cu rezultate bune nu garantează încă o vindecare totală a stratului.
Monitorizarea continuă a stratului de ozon rămâne esențială pentru a asigura stabilitatea acestui scut vital. Deși indicatorii actuali sunt pozitivi, specialiștii subliniază că efectele reducerii utilizării CFC-urilor nu dispar imediat din cauza persistentei lor în stratosferă. Evoluția pe termen lung depinde de menținerea strictă a reglementărilor internaționale stabilite prin protocolul semnat acum patru decenii pentru protecția mediului.