În anul 1964, CIA a demarat un experiment controversat numit „Acoustic Kitty”, prin care a încercat să transforme pisicile fără stăpân în dispozitive mobile de spionaj. Scopul principal al acestui proiect era obținerea de informații din zone periculoase, unde prezența agenților umani ar fi fost extrem de riscantă. Agenția a vizat utilizarea animalelor pentru a monitoriza locații sensibile, transformându-le în unități de ascultare mobile.
Pentru a realiza acest obiectiv, pisicile au fost echipate cu tehnologie avansată, incluzând microfoane implantate în urechi și transmițătoare ascunse sub piele. De asemenea, experții au utilizat antene integrate direct în blana animalelor pentru a asigura transmiterea datelor. Totuși, deși echipamentul de ascultare putea fi instalat, procesul de instruire a animalelor pentru a urma trasee precise s-a dovedit a fi imposibil de realizat.
Eșecul proiectului a fost cauzat în principal de natura imprevizibilă a comportamentului felin. Un oficial CIA a explicat faptul că era extrem de dificil să se controleze direcția de deplasare a pisicilor, deoarece acestea pur și simplu mergeau unde voiau. Această lipsă de control a subminat planul de monitorizare, făcând imposibilă utilizarea lor ca instrumente de spionaj reliable în teren.
Un incident controversat a fost raportat de fostul angajat al CIA, Victor Marchetti, care a susținut că o pisică a fost lovită de un taxi imediat după lansarea într-un parc pentru interceptarea unei conversații. Deși această poveste circulă, agenția neagă incidentul respectiv. CIA a declarat oficial că proiectul a fost abandonat în anul 1967 din cauza unor limitări practice care au împiedicat succesul misiunilor.
După eșecul cu pisicile, CIA a redirecționat resursele către un program numit OXYGAS, implicând delfinii. Acești animale au fost antrenați să ajungă la nave pentru a plasa echipamente de monitorizare sau pentru a recupera obiecte de pe fundul mării. În anul 1970, acest program de antrenament a fost predat armatei americane, după ce agenția a încercat să utilizeze delfinii ca alternative la experimentul cu pisicile.
Utilizarea animalelor în operațiuni de intelligence a ridicat semne de întrebare privind impactul asupra acestora. Milburn a subliniat riscul ca astfel de metode de spionare să ducă la o percepție negativă asupra speciilor folosite, fie că este vorba despre pisici sau despre delfini. Aceste încercări de a integra biologia animală în tehnologia de spionaj rămân un capitol marcat de dificultăți tehnice și etice.