Scipione Șerbănescu, un militar originar din Giurgiu, a reușit un exploit militar remarcabil în timpul Primului Război Mondial prin doborârea unui dirijabil Zeppelin. Această aeronavă, considerată o armă teribilă pentru bombardamente, era utilizată de forțele germane pentru atacuri asupra orașelor. Evenimentul a avut loc în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1916, când artileria antiaeriană română a reușit să lovească acest „monstru aerian” care plana deasupra capitalei.
Dirijabilele Zeppelin au fost construite de firma germană Luftschiffbau Zeppelin GmbH, bazându-se pe un proiect cu schelet de aluminiu achiziționat de contele Ferdinand von Zeppelin. Aceste aparate cilindrice, umplute cu gaze ușoare precum hidrogenul sau heliul, dispuneau de organe de propulsie care le permiteau să se deplaseze în orice direcție. Între anii 1899 și 1938, au fost construite aproximativ 119 astfel de unități, printre care și celebrul LZ 127, cunoscut sub numele de Graf von Zeppelin.
În contextul războiului, România a intrat în conflict de partea Antantei pe 27 august 1916, după o perioadă de neutralitate. Încă din prima noapte, un Zeppelin a bombardat Bucureștiul, un eveniment pe care ziarul Adevărul l-a descris ca pe un spectacol pentru mulți bucureșteni. Deși primele atacuri nu au provocat distrugeri masive, raidurile ulterioare au înregistrat victime, inclusiv cinci copii decedați în urma unui atac petrecut pe 14 septembrie.
Scipione Șerbănescu a reușit să lovească dirijabilul cu două lovituri de tun, în timp ce acesta se afla deasupra Gării de Nord. Artileristul a descris momentul în care proiectilul a lovit „în burtă” aeronavei, provocând o reacție de instabilitate înainte ca aceasta să fugă spre direcția Alexandriei. Succesul a fost confirmat ulterior de ofițerul secund Reinstrom, care a relatat că Zeppelinul lovit s-a prăbușit în apropiere de Târnova.
După încheierea conflictului din noiembrie 1918, viața lui Scipione Șerbănescu nu a fost marcată de recunoașterea meritelor sale militare. Deși a cerut audiență la regele Carol al II-lea pentru a solicita o bucățică de pământ și o decorație, acesta a continuat să lucreze ca conductor la S. T. B. După refuzul unui post de controlor, s-a întors la activitatea de perforezator de bilete de tramvai, dispărând ulterior din istorie.
Tehnologia dirijabilelor a marcat o epocă importantă a aviației, fiind predecesoare ale aviației moderne de propulsie. Acestea au reprezentat vârful tehnologiei de transport aerian înainte de prăbușirea tragică a dirijabilului LZ 129 Hindenburg în anul 1937 la Lakehurst. Acest accident, care a provocat 36 de morți, a marcat sfârșitul erei giganticelor aeronave dirijabile utilizate atât în scopuri civile, cât și militare.