În vara anului 1906, o epidemie de febră tifoidă a lovit stațiunea de lux Oyster Bay din Long Island, afectând familii înstărite din New York. Investigația declanșată în urma bolilor care au cuprins vilele de la malul mării a dus la identificarea lui Mary Mallon, o bucătăreasă imigrantă irlandeză. Aceasta a devenit cunoscută în istoria medicală sub numele de Mary cea Tifoidă, fiind primul purtător asimptomatic identificat pe continentul american.
Mary Mallon, o femeie de 37 de ani, era recunoscută pentru priceperea sa în bucătărie și pentru vitalitatea fizică, deși purta în organism bacteria Salmonella Typhi fără a prezenta simptome. Ea transmite agentul patogen prin manipularea alimentelor fără o igienă riguroasă a mâinilor, în special prin preparate care nu erau supuse tratamentului termic. Un exemplu concret era desertul preferat al angajatorilor săi, compus din înghețată cu felii de piersici proaspete, care facilita răspândirea directă a bacteriei.
Inginerul sanitar George Soper a reușit să descopere legătura dintre epidemie și personalul casnic după ce testele pentru apă și sistemul de canalizare au ieșit negative. Analizând istoricul profesional al femeii, Soper a descoperit că, între 1900 și 1907, Mary Mallon lucrase pentru opt familii din New York, iar în șapte dintre acestea au apărut focare de febră tifoidă. În total, cel puțin douăzeci și două de persoane s-au îmbolnăvit, iar o tânără a pierdut viața din cauza contactului cu aceasta.
În martie 1907, autoritățile au intervenit pentru a o reține pe bucătăreasă, după ce aceasta a reacționat violent împotriva lui George Soper. Mary Mallon a fost dusă la spitalul Willard Parker, unde probele biologice au confirmat prezența unei concentrații masive de Salmonella Typhi. Deși a încercat să conteste decizia prin instanță, Curtea Supremă a statului New York i-a respins apelul în 1909, susținând măsura de izolare pe North Brother Island în numele siguranței publice.
După o primă eliberare în 1910, femeia a încercat să își schimbe viața sub pseudonimul Mary Brown, angajându-se din nou ca bucătăreasă în diverse locații. Totuși, în ianuarie 1915, un nou focar de febră tifoidă a izbucnit la Maternitatea Sloane din Manhattan, afectând douăzeci și cinci de persoane. George Soper a recunoscut imediat implicarea femeii, sub numele de „Mary cea Mare”, ceea ce a dus la reținerea definitivă a acesteia și la trimiterea ei pe insula North Brother.
Izolarea pe North Brother Island a marcat restul vieții sale, femeia rămânând acolo până la moartea sa în noiembrie 1938, la vârsta de 69 de ani. Deși a fost permisă să lucreze în laboratorul spitalului local, nu a mai avut niciodată posibilitatea de a părăsi insula. Mary Mallon a fost înmormântată în cimitirul Saint Raymond din Bronx, după ce în 1932 suferise un atac vascular cerebral care o lăsase paralizată.