Jurnalista de la New York Times, Erin Vivid Riley, a explorat Transilvania pentru a descoperi realitatea dincolo de imaginea construită în jurul legendei lui Dracula. În loc de poveștile de groază gotice, ea a întâlnit sate săsești, păduri de stejari și fagi, precum și cetăți medievale. Călătoria sa a vizat înțelegerea caracterului real al regiunii, evitând simbolurile become faimoase datorită romanului lui Bram Stoker din 1897.
Erin Vivid Riley a ales să parcurgă traseul turistic Via Transilvanica, un drum de aproximativ 1.600 de kilometri care traversează România pe diagonală. Traseul pornește din zona Putnei și ajunge până la granița cu Serbia, la Dunăre, trecând prin localități precum Cluj-Napoca, Brașov și Sinaia. Această experiență de drumeție a fost motivată de dorința de a găsi esența locului prin contactul direct cu terenurile agricole și Munții Carpați.
În timpul deplasării, jurnalista a observat cum identitatea Transilvaniei a fost modelată de întâlnirea mai multor culturi, inclusiv influențe de la hunii, sașii, otomanii, habsburgii și maghiarii. La Biertan, ea a descoperit tradiția cunoscută sub numele de „închisoarea matrimonială”, o încăpere unde cuplurile care doreau să se despartă erau trimise pentru a rezolva conflictele. Alte locații care i-au impresionat au fost Sighișoara și satul Criț, datorită arhitecturii săsești păstrate.
Riley a descris Brașovul ca fiind un oraș foarte orientat către turiști, plin de magazine cu suveniruri tematice și agenții care promovează Castelul Bran. Totuși, experiența sa a fost marcată de vizita la Castelul Peleș, pe care l-a considerat mai spectaculos decât orice legendă arthuriană. Edificiul, construit la inițiativa regelui Carol I, a impresionat-o prin eleganța interioarelor, mobilierul din 40 de tipuri de lemn și colecția de aproximativ 1.600 de piese de arme și armuri.
Pe parcursul drumețiilor prin păduri, jurnalista a purtat un fluier pentru urși, având în vedere că în România există între 10.000 și 13.000 de urși bruni. Ea a menționat că s-a simțit în siguranță parcurgând traseul singură, deoarece poteca urmează în mare parte drumuri forestiere și cărări agricole deja existente. Această proximitate față de cătune sau ferme a facilitat explorarea unei regiuni cu o istorie vie și bogată.
Transilvania rămâne o regiune cu o complexitate istorică profundă, fiind traversată de rute de importanță europeană care au facilitat schimbul cultural între imperii. Pe lângă atractivitatea turistică a castelelor, diversitatea demografică și patrimoniul arhitectural oferă o perspectivă autentică asupra evoluției societății române. Această moștenire culturală continuă să definească peisajul social și istoric al zonei de la granița cu Serbia până în Bucovina.