Tribunalul Superior de Justiție din Navarra a confirmat nulitatea concedierii unei angajate, stabilind că firma trebuie să îi plătească 30.000 de euro. Instanța a apreciat că există indicii clare de discriminare legate de modul în care femeia a încercat să își exercite drepturile pentru a echilibra viața profesională cu cea de familie. Pe lângă această sumă pentru prejudiciul moral, compania este obligată să o reîncadreze pe femeie și să îi achite toate salariile aferente perioadei de la încetarea raportului de muncă.
Angajata, care lucra pe un contract pe durată determinată începând cu septembrie 2022, încerca să își gestioneze responsabilitățile de mamă prin solicitarea unui program de lucru de noapte. După ce a devenit mamă în 2023 și s-a întors la serviciu în februare 2024 cu program redus, femeia a solicitat lucrul exclusiv în tura de noapte pentru a putea avea grijă de fiul său. Această modificare de program fusese inițial acceptată de companie pentru o perioadă de șase luni, la sugestia chiar a departamentului de resurse umane.
Conflictul a escaladat atunci când angajatorul i-a comunicat prin WhatsApp că trebuie să revină la programul cu ture rotative, refuzând solicitarea de a continua lucrul noaptea. Deși reprezentanții companiei au susținut ulterior că absența numelui ei din graficele de lucru a fost doar o eroare, femeia a fost concediată chiar în ziua în care s-a prezentat la serviciu. Angajatorul a invocat motive organizatorice și de producție, susținând că performanțele ei nu erau la nivelul cerut, oferindu-i doar o compensație de 2.009,83 euro.
Instanța a reținut că nu au existat nicio reclamație anterioară privind activitatea angajatei și că decizia de concediere a agravat starea de anxietate a acesteia. Tribunalul Social nr. 3 din Pamplona/Iruña a declarat inițial decizia nulă, iar Tribunalul Superior de Justiție din Navarra a respins apelul companiei. Firma a susținut că alte cinci persoane fuseseră concediate în aceeași zi, însă judecătorii au considerat că momentul concedierii reprezintă un indiciu de discriminare, deoarece firma nu a demonstrat existența unor motive obiective.
„Este clar că motivul concedierii nu este altul decât solicitarea reclamantei de modificare al programului de lucru, întemeiată pe îngrijirea copilului său, de care se ocupă exclusiv”, a punctat instanța în hotărâre. Decizia subliniază importanța protejării drepturilor părinților care solicită adaptări ale programului pentru îngrijirea copiilor. Judecătorii au menținut și despăgubirea de 30.000 de euro, luând în calcul faptul că pierderea locului de muncă a necesitat tratament medicamentos pentru starea de anxietate a femeii.
În cadrul legislației europene și naționale, protecția angajaților cu responsabilități de îngrijire a copiilor este un aspect central al dreptului muncii. Deciziile instanțelor de justiție care impun nulitatea concedierilor discriminatorii servesc drept precedent pentru echilibrul dintre necesitățile de producție ale companiilor și drepturile fundamentale ale lucrătorilor. Acest tip de proceduri juridice vizează prevenirea abuzurilor care apar atunci când solicitările de conciliere a vieții de familie sunt utilizate ca pretext pentru încetarea contractelor de muncă.