Încă din anii ’70, România a dezvoltat un moped electric numit Elmo, un vehicul care putea atinge o viteză de 25 km/h. Proiectul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) din București, în colaborare cu fabrica din Zărnești. Vehiculul a fost testat pe străzile capitalei de către un jurnalist BBC, în cadrul emisiunii „Tomorrow’s World”, care a constatat că performanțele acestuia erau similare cu cele ale unui moped echipat cu un motor de 49 cmc.
Tehnologia utilizată pentru Elmo se baza pe un motor electric cu rotor-disc, un concept la care specialiștii români lucrau încă din anii ’60. Documentele tehnice ale ICPE indică faptul că mopedul avea un motor de 500 W, alimentat la 24 V, care funcționa la 3.000 de rotații pe minut. Deși conceptul de rotor plat a apărut inițial în SUA, cercetătorii din București au contribuit la perfecționarea acestuia, obținând un brevet american în 1972 sub titularul ICPE, pe numele Dumitru Felician Lăzăroiu, Sigismund Șlaiher și Gheorghe Mihai Mihăiescu.
În ciuda succesului tehnologic, producția de serie a mopedului Elmo nu a fost realizată, deși autoritățile au anunțat-o în repetate rânduri. În 1975, vehiculul a fost prezentat la Expoziția realizărilor economiei naționale, având o autonomie de aproximativ 40 de kilometri. Ulterior, s-a anunțat un model îmbunătățit, numit Elmo-2, care urma să fie produs de întreprinderea Mefin din Sinaia. Acest nou model promitea o autonomie de 80 de kilometri și urma să intre în fabricație în 1980, însă termenul nu a fost respectat.
Deși Elmo nu a ajuns la producția de masă, cercetările în domeniul motoarelor electrice au continuat sub coordonarea unor ingineri precum Sigismund Șlaiher. Tehnologia rotorului-disc a fost adaptată pentru utilizări industriale, fiind folosită inclusiv la servomotoare pentru roboți. Unele variante de motoare au fost fabricate în serii mici la ICPE sau la IFMA pentru export. Sigismund Șlaiher a continuat activitatea de cercetare și după căderea regimului, publicând volume dedicate servomotoarelor și obținând noi brevete pentru sisteme de reglare a vitezei vehiculelor electrice.
Proiectul Elmo face parte dintr-un istoric al programelor de mobilitate electrică din România, care include și o bicicletă electrică dezvoltată în anul 1973. Deși documentele de la ICPE confirmă existența acestor experimente tehnologice avansate, ele nu oferă dovezi privind începerea producției de serie a mopedului în deceniul anilor ’80. Această perioadă a fost marcată de încercări constante de a implementa tehnologii noi în cadrul industriei de transport auto naționale.
În perioada comunismului, dezvoltarea tehnologiei electrice în România a fost susținută prin institute de cercetare precum ICPE, care gestionau proiecte de la nivel de laborator până la prototipuri complexe. Aceste eforturi de cercetare au vizat adesea adaptarea unor concepte internaționale la nevoile industriale locale, încercând să creeze soluții de mobilitate care să utilizeze resursele energetice disponibile prin sisteme de baterii reîncărcabile.