Cercetătorii au descoperit noi perspective asupra modului în care marile orașe mayașe au fost abandonate de populație. Deși timp de decenii s-a crezut că o serie de secete severe au provocat declinul acestei civilizații, studiile recente indică faptul că schimbările climatice nu pot explica singure dispariția centrelor urbane. Instabilitatea politică, războaiele și migrația ar fi putut amplifica efectele lipsei de apă, creând un efect de domino asupra societății.
Teoria clasică, formulată acum aproximativ trei decenii, susținea că o succesiune de secete istorice, produse între anii 760 și 910 d.Hr., a afectat grav civilizația mayașă. Aceasta se întindea pe teritoriile actuale ale statelor Belize, El Salvador, Guatemala, Honduras și Mexic. În urma acestor perioade de uscăciune, milioane de mayași au dispărut de pe fața Pământului, conform unor articole științifice care descriau amploarea fenomenului de abandonare a orașelor.
Totuși, datele recente aduc nuanțe importante, precum faptul că situl mayaș Itzan, din Guatemala, a fost abandonat fără a trece printr-o perioadă de secetă. Un alt studiu, publicat în septembrie, a analizat 294 de situri mayașe din Belize și a arătat că așezările care beneficiaseră de mai multe precipitații fuseseră abandonate înaintea celor din zonele mai uscate. Aceste rezultate pun sub semnul întrebării rolul exclusiv al climei în prăbușirea acestor comunități.
Benjamin Gwinneth, geograf la Universitatea din Montreal, afirmă că noile rezultate nu infirmă dovezile privind rolul schimbărilor climatice, dar adaugă complexitate. Secetele nu ar fi fost neapărat suficiente, de unele singure, pentru a provoca declinul, ci ar fi putut agrava problemele existente sau să genereze altele noi. Orașele-stat mayașe erau interconectate prin comerț și migrație, astfel încât crizele din regiunile vecine puteau afecta indirect și zonele cu condiții mai favorabile.
Cercetătorii subliniază că instabilitatea politică și conflictele au putut pune presiune suplimentară asupra orașelor care nu se confruntau direct cu lipsa apei. Matt Waters, cercetător la Universitatea Auburn, susține că declinul trebuie analizat prin prisma mai multor factori care au acționat simultan. „Societățile moderne rareori se confruntă cu un singur factor de presiune, iar mayașii reprezintă un exemplu remarcabil și autentic în acest sens”, a declarat acesta.
În lipsa manuscriselor originale, care au fost arse în mare parte de misionarii spanioli, arheologii au trebuit să se bazeze pe indicii indirecte. Analiza polenului și a izotopilor de oxigen din sedimentele lacului Chichancanab a fost esențială pentru reconstituirea istoriei climatice. Aceste metode au permis identificarea unor secete severe, însă interpretarea lor rămâne dificilă din cauza modificărilor peisajului natural efectuate de mayași prin defrișări extinse.