O echipă internațională de cercetători care studiază formațiunea Durupınar din estul Turciei a anunțat descoperirea unor fragmente de lemn carbonizat și necarbonizat. Obiectele au fost scoase la suprafață de la o adâncime de aproximativ 9 metri în timpul procesului de foraj. Această locație, situată în districtul Doğubayazıt din provincia Ağrı, se află la circa 29 de kilometri sud de Muntele Ararat, un loc menționat în Biblie ca fiind locul unde Arca lui Noe ar fi poposit după potop.
Formațiunea Durupınar, care are o lungime de aproximativ 157 de metri, a fost observată în fotografii aeriene în 1959, deși a ieșit la iveală încă din 1948. Lucrările de teren actuale au început în iunie 2026 și s-au încheiat pe 11 septembrie, fiind conduse de prof. dr. Cenker Atila de la Universitatea Cumhuriyet din Sivas. Cercetătorii au utilizat tehnologii avansate, inclusiv radar pentru scanarea solului și analize geologice, pentru a investiga structura care seamănă cu o corabie.
Scanările radar efectuate de echipă au indicat prezența unor forme liniare care seamănă cu coridoare, unor spații ce ar putea fi încăperi și a unei structuri care ar putea avea trei niveluri. Rezultatele au fost prezentate în octombrie la cel de-al 8-lea Simpozion internațional „Muntele Ararat și Arca lui Noe”, organizat de Universitatea Ağrı İbrahim Çeçen. Totuși, specialiștii au precizat că, până în acest moment, doar aproximativ 20% din datele colectate prin radar au fost analizate complet.
Fragmentele de lemn au fost trimise la laborator pentru identificarea speciei de copac și pentru datarea prin metoda carbonului radioactiv, însă rezultatele nu au fost încă anunțate. Andrew Jones, fondatorul organizației Noah’s Ark Scans, a declarat că este posibil să fi găsit rămășițele arse ale Arcei, dar a recunoscut și că lemnul ar putea proveni de la un foc făcut de un cioban acum câteva sute de ani. Echipa crede că arderea ar fi putut ajuta la conservarea materialului.
Mulți geologi rămân sceptici, argumentând că Durupınar este o formațiune geologică naturală, o opinie susținută de studii publicate încă din 1996 de Lorence Collins și David Fasold. Criticii menționează că adâncimea nu dovedește vechimea, deoarece lemnul ar fi putut ajunge acolo ulterior, iar straturile de rocă pot păcăli radarul prin crearea unor forme care seamănă cu structuri construite. De asemenea, alte descoperiri anterioare, precum „lemnul pietrificat”, nu au fost acceptate de comunitatea științifică.
În timp ce dr. Khosrow Bakhtar susține că modelele regulate din datele radar nu pot fi explicate prin procese naturale, această afirmație necesită verificări independente. În 2024, echipa a anunțat că probele de sol și rocă au între 3.500 și 5.000 de ani și conțin materiale de origine marină. O concluzie certă privind existența Arcei va putea fi trasă doar după primirea rezultatelor oficiale ale datării lemnului descoperit sub deal.