Cercetătorii de la University of California, Riverside, propun o explicație spectaculoasă pentru absența unui satelit natural de pe Venus. Deși Venus este considerată „geamăna” Pământului datorită dimensiunilor și structurii similare, planeta nu posedă nicio Lună. Noua teorie sugerează că Venus ar fi putut avea un satelit, dar acesta s-ar fi prăbușit pe suprafața planetei într-o coliziune catastrofală, un fenomen descris ca fiind un fel de „canibalism ceresc”.
Factorul decisiv în această evoluție ar fi viteza extrem de mică de rotație a planetei Venus. În timp ce Pământul se rotește în aproximativ 24 de ore, Venus are nevoie de 243 de zile terestre pentru o singură rotație în jurul propriei axe. Astrofizicianul Stephen Krane, autorul principal al studiului, a explicat că, dacă planeta a avut o Lună, nu ar fi putut să o păstreze, deoarece satelitul s-ar fi apropiat progresiv de planetă până la impact.
Pentru a verifica această posibilitate, cercetătorii au utilizat modele computerizate bazate pe mecanica gravitațională și fizica planetară. Simulările au inclus hipotetici sateliți de dimensiuni diferite, însă rezultatele au fost constante: toți acești sateliți ajungeau, în cele din urmă, să se prăbușească pe planeta Venus. Stephen Krane a menționat că acest eveniment ar fi putut avea loc probabil în primul miliard de ani de la formarea planetei, care s-a format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.
Diferența de dinamică dintre Pământ și Venus este crucială pentru înțelegerea acestui proces. În cazul Pământului, rotația rapidă împinge Luna spre exterior, astfel încât satelitul nostru se îndepărtează de planetă cu aproximativ 4 centimetri în fiecare an. La Venus, însă, rotația lentă a produs un efect opus, condamnând eventualul satelit să se apropie de planetă și să se ciocnească de ea, conform datelor analizate de echipa de cercetare.
Deși nu există dovezi directe că Venus a avut vreodată un satelit natural, Stephen Krane consideră improbabil ca planeta să fi traversat perioadele violente de la începutul Sistemului Solar fără a suferi impacturi. În acea perioadă, numeroase corpuri stâncoase uriașe se deplasau prin spațiu, iar Venus, fiind mai aproape de Soare, ar fi putut experimenta chiar mai multe astfel de coliziuni decât Pământul. Această abordare ajută la înțelegerea evoluției planetare.
Venus rămâne un obiect de studiu complex, având o atmosferă densă și temperaturi de aproximativ 471°C. În cadrul cercetărilor astronomice actuale, misiunile NASA, precum DAVINCI+ și VERITAS, sunt pregătite să fie lansate spre sfârșitul anilor 2020 sau în jurul anului 2030. Acestea vor analiza atmosfera și caracteristicile geologice ale planetei, oferind date esențiale pentru a înțelege trecutul și viitorul sistemelor planetare, inclusiv al Pământului.