Istoria omenirii este marcată de dispariții militare care rămân, până în prezent, neelucidate de către cercetători. În diverse perioade, oștiri ce numărau mii sau chiar zeci de mii de soldați au dispărut în doar câteva ore sau zile, fără a lăsa indicii clare despre sfârșitul lor. Trei dintre aceste cazuri de dispariții masive continuă să alimenteze dezbaterile istorice, fiind caracterizate de lipsa de dovezi concrete despre soarta finală a trupelor implicate în aceste conflicte.
Legiunea a IX-a Hispana reprezintă unul dintre cele mai mari mistere ale Romei antice. Unitatea, care a servit alături de Iulius Cezar și a participat la campanii în Africa și Germania, a fost trimisă în Britannia în anul 43 d.Hr. După ce s-a stabilit la York în anul 71 d.Hr., legiunea a participat la campanii în Caledonia. Sharon J. Coles susține că autoritățile romane ar fi putut ascunde distrugerea unității pentru a evita consecințele politice ale unei înfrângeri rușinoase.
O altă dispariție de amploare este cea a armatei lui Cambise al II-lea, regele Imperiului Persan. În anul 525 î.Hr., acesta a condus o oaste de 50.000 de oameni spre Egipt, după ce cucerea Pelusium îi permise să preia controlul asupra țării. Conform lui Herodot, trupele au mărșaluit prin Deșertul Libian spre oazăa Siwa, dar au fost înghițite de o furtună de nisip masivă. Frații Angelo și Alfredo Castiglioni au sugerat că panica cauzată de furtună ar fi putut dispersa soldații.
Ultimul caz vizează militarii din Regimentul Norfolk, care au dispărut în timpul campaniei de la Gallipoli, în anul 1915. Un grup format dintr-un colonel, șaisprezece ofițeri și 250 de oameni a atacat liniile otomane în golful Suvla și nu s-a mai întors niciodată. Deși au existat legende despre nori misterioși, cercetările ulterioare au indicat că soldații au fost uciși în lupte. Rămășițele lor au fost descoperite pe un teren neliberat și reînhumate în anul 1919.
Aceste evenimente militare evidențiază dificultatea de a reconstitui adevărul în condiții de haos sau de cenzură politică. În istoria antică, lipsa de documente oficiale sau distrugerea dovezilor de către imperii puternice a transformat bătăliile în legende. Astfel, dispariția unor unități întregi rămâne un subiect de studiu care îmbină faptele istorice cu ipotezele despre forțele naturii sau tacticile de ascundere a eșecurilor militare.
În contextul istoric al campaniilor militare, dispariția unor unități a fost adesea legată de mediul ostil sau de decizii strategice de a proteja imaginea de putere a unui regim. În cazul Imperiului Roman, controlul informațiilor era esențial pentru menținerea stabilității interne și a autorității asupra provinciilor cucerite.