Un fost comandant al forțelor speciale iraniene, cunoscut sub numele de Omid, a oferit detalii despre modul în care regimul modelează mințile tinerilor cadeți. Acesta susține că, încă de la vârsta de 18 ani, recruții sunt supuși unui control total, atât prin instruirea militară, cât și prin discursuri ideologice și rugăciuni zilnice. Această metodă de pregătire vizează crearea unui nucleu de elită loial, capabil să execute misiuni de înaltă precizie.
Omid afirmă că un grup de ofițeri superiori, uniți prin loialitatea absolută față de liderul suprem, planifică și execută operațiuni clandestine. Aceste acțiuni, care includ răpiri și asasinate, au loc atât pe teritoriul Iranului, cât și în afara granițelor acestuia. Membrii acestui cerc beneficiază de resurse materiale și umane aproape nelimitate, având acces la un nivel de privilegiu care îi separă de restul populației civile.
În cadrul acestor structuri, controlul exercitat de regim este extrem de strict și se extinde asupra vieții private a militarilor. Ofițerii primesc stimulente financiare și locuințe speciale, dar trebuie să respecte reguli rigide, precum interdicția de a folosi televiziunea prin satelit. De asemenea, autoritățile le confiscă pașaportele și decid chiar asupra educației copiilor lor, menținând astfel o supraveghere constantă asupra întregului grup.
Un centru de operațiuni secrete, numit de ofițeri „Dakhme”, este descris ca fiind locul unde se iau deciziile privind asasinatele. Această locație, situată la periferia Teheranului, funcționează sub acoperirea unor ceremonii religioase pentru a rămâne nedetectată. În interiorul acestui spațiu, specialiști din forțele speciale discută despre misiuni de eliminare a adversarilor regimului, după ce își predau telefoanele mobile pentru a asigura securitatea comunicării.
Investigația relevă și utilizarea unor centre de comandă moderne pentru reprimarea protestelor interne. Aceste centre monitorizează în timp real imagini de pe camerele de supraveghere din Teheran și folosesc drone pentru a urmări marșurile de protest. Informațiile de pe rețelele sociale, precum X sau Telegram, sunt centralizate pentru a coordona intervențiile unităților de elită, care sunt trimise să utilizeze forța împotriva cetățenilor.
Structura aparatului de securitate iranian este caracterizată printr-o opacitate instituțională extremă, fiind concepută pentru a menține controlul social prin izolare. Această organizare permite regimului să exercite o presiune de grup intensă asupra personalului militar. Prin separarea agenților de restul societății, autoritățile reușesc să faciliteze indoctrinarea și să reducă rezistența ofițerilor atunci când aceștia primesc ordine de a folosi forța împotriva propriilor concetățeni.