Pe 24 octombrie 1973, John Lennon a inițiat un proces împotriva guvernului SUA, invocând acuzări grave împotriva FBI. Membrul trupei Beatles susținea că agenția de investigații a realizat interceptări ilegale ale convorbirilor sale telefonice. Această acțiune juridică a venit după ce mesajul său celebru, „Give Peace a Chance”, a devenit un simbol al protestelor împotriva războiului din Vietnam, atrăgând în același timp atenția neplăcută a autorităților americane.
Supravegherea intensă a artistului a început după ce Lennon și Yoko Ono au organizat întâlniri pentru pace în Montreal și Amsterdam. Conform informațiilor publicate de Rolling Stone, agenția FBI a documentat constant aparițiile sale în media. Mai mult, autoritățile ar fi recurs la monitorizarea convorbirilor telefonice pentru a urmări activitatea sa. Această supraveghere constantă a fost motivată de faptul că oficialii considerau poziția sa politică drept o amenințare radicală pentru stabilitatea socială.
În anul 1972, chiar în perioada care precede alegerile prezidențiale, autoritățile au încercat să îl deporteze pe Lennon în Marea Britanie. Guvernul SUA era îngrijorat de capacitatea sa de a influența alegătorii tineri care se opuneau lui Richard Nixon. Autoritățile se temeau în mod special de impactul asupra tinerilor cu vârste între 18 și 20 de ani, grupă demografică ce a căpătat drept de vot recent, fiind sensibilă la mesajele sale antifasciste.
În cadrul procesului, oficialii au negat acuzațiile de interceptare, susținând, așa cum menționează istoricul Jon Wiener în cartea „Gimme Some Truth: The John Lennon FBI Files”, că dosarul nu conținea înregistrări telefonice. Această apărare a fost comparată cu celălalt dosar de supraveghere al lui Martin Luther King Jr. În ciuda acestor negări, presiunea exercitată de autorități l-a determinat pe Lennon să își reducă activitatea politică pentru a evita deportarea, reușind să obțină cartea verde în 1976.
Dosarul FBI a fost declasificat abia în septembrie 1997, dezvăluind detalii care au fost mai degrabă jenante pentru agenție decât incriminatoare pentru artist. Documentele au conținut informații banale despre anturajul său de activiști și tentative eșuate ale poliției de a-l aresta pentru posesia de droguri. De asemenea, dosarul a menționat intenția lui Lennon de a participa la Convenția Republicană din 1972 și faptul că acesta frecventa locuri cu un papagal care repeta diverse slogane.
Evenimentul de supraveghere a artistului reflectă tensiunile politice din acea perioadă, când activitatea publică era monitorizată strict de serviciile de informații. Uciderea lui John Lennon pe 8 decembrie 1980, la New York, a alimentat ulterior numeroase teorii ale conspirației. Cu toate acestea, în memoria colectivă, el a rămas recunoscut ca un simbol universal al păcii și ca un rebel autentic în fața sistemului.